ICCJ. Decizia nr. 1193/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1193/2008
Dosar nr. 4471/1/2007
Şedinţa publică din 21 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1127 din 25 aprilie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti de a soluţiona pricina; a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul acestei instanţe la 3 ianuarie 2007 (data poştei 27/29 decembrie 2006 fila 51 dosar), reclamantul E.N.G., prin mandatar E.D.M., a chemat în judecată pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi pe viceprimarul L.O., S.A. - director adjunct executiv, D.M. - şef serviciu aplicare Legea nr. 10/2001, A.A. - consilier juridic, L.Z. - director cabinet Primar General, Primarul Sectorului 1 Bucureşti – A.C., Secretarul Sectorului 1 Bucureşti, B.G., A.M. - Şef serviciu şi G.L.I. - consilier juridic - Serviciul contencios administrativ juridic, solicitând:
- constatarea nesoluţionării petiţiilor de către pârâtele Primăria Municipiului Bucureşti şi Primăria Sectorului 1 Bucureşti în termenul de 30 de zile de la sesizare;
- constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei din 2 august 2006 emisă ilegal de Primăria Sectorului 1 Bucureşti în favoarea SC M.E.I. SA, cu încălcarea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti;
- obligarea pârâţilor de a se abţine de la orice restrângere a dreptului fundamental de proprietate prin oprirea imediată a lucrărilor de construire autorizate ilegal pe terenul său din Bucureşti;
- repararea în întregime a prejudiciului cauzat nu doar prin întârziere, dar mai ales prin folosirea manoperelor dolosive de care s-a uzat, pentru a acoperi iniţial refuzul de a răspunde, devenit întârziere şi în final prin antedatarea în fals a zilei "în termen", atitudine păgubitoare, pe care o evaluează la 5.000 euro în echivalentul monedei naţionale.
În motivare, reclamantul a arătat că părinţii săi, E.I. şi E.Ş. au cumpărat în anul 1981 imobilul din Bucureşti pe care era amplasată o casă cu grădină. La data de 26 septembrie 2006, a observat că i-a fost încălcat dreptul de proprietate în sensul că pe terenul său au pătruns lucrători care se pregăteau să construiască un imobil.
A solicitat de la Primăria Sectorului 1 Bucureşti şi de la Primăria Municipiului Bucureşti o informaţie cu privire la autorizaţia de construire pentru a o ataca în instanţă.
Neprimind nici un răspuns de la instituţiile menţionate anterior, reclamantul a depus acţiune invocând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a), c), g), h), art. 2 şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, prevederile Legii nr. 215/2001, privind administraţia locală, cât şi dreptul la informaţie prevăzut de art. 31 din Constituţia României, dispoziţiile art. 53 şi art. 51 alin. (1) coroborat cu art. 31 şi art. 21 din Constituţia României, prevederile Legii nr. 544/2001, precum şi Protocolul nr. 12 la C.E.D.O. şi art. 10 şi art. 14 C.E.D.O.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 1127 din 25 aprilie 2007 în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., faţă de natura excepţiei privind competenţa după materie, excepţie de ordine publică şi în raport de obiectul acţiunii cu care a fost învestită (constatarea nesoluţionării petiţiilor de către Primăria Sectorului 1 şi Primarul Municipiului Bucureşti în termen de 30 de zile; constatarea nulităţii absolute a autorizaţiei din 2 august 2006 emisă de Primarul Sectorului 1 Bucureşti; suspendarea executării actului atacat până la soluţionarea pricinii, repararea prejudiciului cauzat), a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice locale şi judeţene, se soluţionează în fond de tribunale, iar procesele şi cererile în materie de contencios administrativ se judecă în primă instanţă de tribunale dacă prin lege specială nu se prevede altfel, ori în speţă, cererile din acţiunea cu care reclamantul a investit instanţa, privesc acte, în sensul art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ale autorităţilor administraţiei publice locale, drept urmare competenţa de primă instanţă revine tribunalului, respectiv Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ;
A mai reţinut Curtea că rezultă din motivarea amplă a cererilor reclamantului, că acesta a invocat şi „excepţia de neconstituţionalitate a unui act administrativ" adoptat de o autoritate a administraţiei publice locale, Hotărârea C.L. al Sectorului 1 Bucureşti nr. 16 din 26 ianuarie 2006 - art. 5 alin. (3), ca agravantă a excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ, competenţa revenind tot tribunalului în primă instanţă, ca şi în raport de invocarea liberului acces la informaţiile de interes public potrivit Legii nr. 544/2001 cu modificările ulterioare, respectiv în raport de art. 22 alin. (1) din această lege.
Împotriva Hotărârii nr. 1127 din 25 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamantul E.N.G. prin mandatar E.D.M.
În motivare a susţinut că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 8, 9 şi 10 din C. proc. civ.
A arătat recurentul că instanţa prin hotărârea dată, a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin (2) C. proc. civ.
Recurentul a menţionat că la termenul pentru care a fost citat în vederea judecării cauzei a cerut dosarul la amânare invocând că acesta nu se află în stare de judecată. Preşedintele completului de judecată a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei de judecată. În aceste condiţii a formulat cerere de recuzare împotriva Preşedintelui secţiei contencios administrativ şi fiscal şi împotriva Preşedintelui Curţii de Apel Bucureşti. În condica de şedinţă din 19 aprilie 2007 s-a precizat că s-a amânat pronunţarea hotărârii pentru data de 25 aprilie 2007, astfel, arată recurentul, toate aceste împrejurări conduc la aplicarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Sunt incidente prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. pentru că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, în sensul că, arată recurentul, "Curtea a prorogat celelalte cereri", adică cererea de introducere în cauză a C.S.M., A.N.F.P., şi a Avocatului Poporului.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti nu s-a pronunţat asupra neconstituţionalităţii prevederilor art. 28 C. proc. civ. şi 32 C. proc. civ., evitând să se refere expres la acestea, la faptul că nu se poate soluţiona cererea de recuzare decât dacă dosarul se trimite la Curtea Constituţională în vederea rezolvării incidentului procedural de către unicul for în măsură să o facă şi sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. întrucât judecătorul a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii.
Totodată, motivează recurentul, nu s-a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa de fond emiţând o singură propoziţie: "curtea invocă necompetenţa materială". După ce a formulat o cerere de recuzare verbală, a solicitat reluarea cauzei pentru a depune şi susţine cererea scrisă de recuzare, cerând trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât Curtea de Apel Bucureşti nu poate să fie obiectivă. Cum avea cunoştinţă de soluţia care se va da în soluţionarea cererii de recuzare, preşedintele secţiei contencios administrativ şi fiscal, nu a dorit să mai reia cauza, pentru ca auditoriul să nu ia cunoştinţă de imixtiunea politicului în justiţie.
Analizând motivele de recurs, soluţia instanţei de fond şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Motivele invocate de către recurent nu sunt de natură a atrage nulitatea actelor de procedură îndeplinite de către instanţa de fond, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a determina nevaliditatea actului procedural, lipsindu-l total sau în parte de efectele fireşti.
Faţă de obiectul cererii, reclamantul a învestit instanţa de fond cu soluţionarea unor cereri ce privesc acte ale autorităţilor administrative publice locale în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004 competenţa de soluţionare în primă instanţă revenind tribunalului.
Astfel, cum Curtea de Apel Bucureşti nu avea aptitudinea recunoscută de lege de a judeca litigiul de faţă, în mod corect s-a dezinvestit, declinându-se competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti căruia, potrivit art. 17 C. proc. civ., îi va reveni competenţa să soluţioneze cererile accesorii precum şi incidentele intervenite pe parcursul soluţionării cauzei principale.
Referitor la pretinsa încălcare de către Curtea de Apel a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că susţinerile recurentului sunt fără fundament.
Astfel, prin încheierea din data de 14 februarie 2007 prima instanţă a luat act de cererea de recuzare pe care reclamantul a formulat-o împotriva preşedintelui completului de judecată (care era şi preşedintele secţiei) şi împotriva tuturor judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti şi, reţinând incidenţa art. 30 alin. (2) C. proc. civ., a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării incidentului procedural.
Prin încheierea nr. 1356 din2 martie 2007 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus ca cererea de recuzare să fie soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 459/2006, cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate.
Drept urmare, prin încheierea din 26 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de reclamant.
În Şedinţa publică din 18 aprilie 2007, după ce i s-a acordat cuvântul cu privire la excepţia de necompetenţă materială a instanţei, reclamantul a formulat o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiaşi preşedinte de complet, precum şi a preşedintelui Curţii de Apel, cerere respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de la 19 aprilie 2007 (fila 352, dosar curte de apel).
Sentinţa a fost pronunţată însă ulterior, după soluţionarea incidentului procedural, în Şedinţa publică din 25 aprilie 2007.
Aşa fiind, se constată că prima instanţă a procedat legal, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Nici motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. nu se regăsesc în speţă, aspectele invocate de recurent fiind străine de hotărârea judecătorească examinată.
În fine, motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., a fost abrogat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005 de aprobare a OUG nr. 138/2000.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.N.G. împotriva sentinţei nr. 1127 din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 833/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1214/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
