ICCJ. Decizia nr. 832/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 832/2008

Dosar nr. 1242/33/2007

Şedinţa publică din 29 februarie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul S.C. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 21253 din 27 mai 2007 emisă de pârâtă cu consecinţa recunoaşterii în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită este nelegală, deoarece în perioada octombrie 1941 - martie 1945 a fost refugiat cu familia din motive etnice, urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea Viişoara judeţul Cluj în localitatea Sărăţele judeţul Bistriţa.

A mai arătat că familia sa a fost ameninţată şi îndemnată să părăsească România, iar tatăl său a fost bătut de legionari şi jandarmi întrucât a vorbit în limba maghiară.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 453 din 27 septembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 21253 din 27 mai 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 15 decembrie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că probele existente la dosar şi îndeosebi declaraţiile martorilor audiaţi în instanţă şi actele de stare civilă ale reclamantului atestă cu caracter unitar împrejurarea că, acesta din urmă împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuţiilor etnice, într-o altă localitate, în luna decembrie 1941, reîntoarcerea având loc în cursul anului 1945.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 întrucât localitatea din care acesta s-a mutat era liberă, motivul plecării fiind oricare altul decât persecuţia etnică.

Acest fapt, arată recurenta, este atestat şi de actul eliberat de Direcţia Judeţeană a A.N. astfel că declaraţiile unor martori nu pot constitui probă contrară, celei mai bune lucrări de specialitate privind acea perioadă, lucrarea fiind intitulată „Recensământul 1941 - Transilvania".

Recursul este nefondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, a fost supravieţuitoare a trenului morţii, este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

După cum se poate observa, din analiza acestui text de lege, condiţia de bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii etnice şi determinată să-şi schimbe domiciliul, legea nefăcând nici o distincţie între naţionalitatea celor persecutaţi sau între localităţile unde a avut loc refugiul.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, legea cadru are în vedere toate regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, regimuri instaurate atât în teritoriile cedate cât şi cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.

Nu se poate susţine ideea că prin folosirea în conţinutul actului normativ a termenului de „persoană cetăţean român" legiuitorul ar fi înţeles să distingă între anumite etnii existente pe teritoriul statului, ci dimpotrivă, s-au avut în vedere toţi cetăţenii români, indiferent de etnia lor care aflaţi pe teritoriul Statului Român, au avut de suferit persecuţii pe motive etnice, persecuţii care au determinat părăsirea localităţii de domiciliu, în sensul art. 1 alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999.

Potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În cauză, deşi au fost depuse declaraţiile autentificate ale martorilor V.V. şi L.I. din al căror conţinut rezultă că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu urmare a persecuţiilor etnice, instanţa a dispus administrarea nemijlocită a probei cu martori. Astfel, în temeiul art. 193 pct. 1 C. proc. civ. martorii B.I. şi B.A. au confirmat calitatea de refugiaţi a reclamantului şi membrilor familiei sale, dând instanţei detalii privitoare la refugiu şi relatând fapte pe care le-au cunoscut direct şi în care au fost implicaţi personal.

Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică astfel că recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 453 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 832/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs