ICCJ. Decizia nr. 828/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 828/2008
Dosar nr. 1658/2/2007
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.C. a chemat în judecată C.J.P. Ilfov, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 şi să fie obligată pârâta să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în calitate de urmaşă a antecesorilor săi părinţi P.V. şi P.M., strămutaţi forţat pe criterii etnice din comuna Frăsari judeţul Durostor în comuna Ruseti, judeţul Călăraşi, are calitatea de strămutată şi că urmează să beneficieze de drepturile prevăzute de lege pentru această categorie de persoane.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1416 din 28 mai 2007 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată şi completată, pentru perioada 12 noiembrie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanta s-a născut după strămutarea părinţilor săi, la data de 12 noiembrie 1942, în comuna Ilisesti judeţul Suceava, tatăl acesteia P.V. fiind strămutat din satul Frăsari judeţul Durostor aşa cum rezultă din înscrisul „Declaraţiune şi situaţia imobilă rurală", depus la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Ilfov, care a susţinut că, din actele depuse la dosar, nu rezultă că reclamanta a fost strămutată în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 pe criterii etnice, aceasta nefiind născută la acea dată.
S-a mai susţinut şi că, deşi reclamanta nu beneficia de statutul de refugiat, instanţa de fond i-a acordat drepturile corespunzătoare acestei categorii de persoane, cu începere de la 1 noiembrie 2005, pe baza copiei extras eliberată de A.N., în data de 26 mai 2005.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu (lit. c)).
Prin HG nr. 127/2002 dată în aplicarea OG nr. 105/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, familia reclamantei, urmare a încheierii Tratatului de la Craiova din 1940, a făcut obiectul schimbului de populaţie, fiind strămutată, pe criterii etnice din localitatea Frăsari judeţul Durostor (Bulgaria) în comuna Ruşeti judeţul Călăraşi.
Este adevărat că în extrasul privind averea imobiliară rurală (fila 26 dosar fond) la capitolul referitor la membrii familiei ce urmează a fi strămutaţi, nu figurează reclamanta, ci tatăl acesteia, numitul P.V., care aşa cum rezultă din Hotărârea nr. 1047 din 15 ianuarie 2004 (fila 31 dosar fond) beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Fiind însă născută la scurt timp după strămutarea părinţilor săi, în intervalul prevăzut de lege (6 septembrie 1940 - 6 martie 1945), suportând alături de aceştia, în mod indirect, fireşte, consecinţele nefavorabile ale strămutării, nu se poate considera că reclamanta ar fi privată de prerogativele prevăzute de Legea nr. 189/2000, lege cu un profund caracter reparator.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond în mod corect a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea Hotărârii nr. 3024 din 7 februarie 2007 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzutede Legea nr. 189/2000 pentru perioada 12 noiembrie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 1416 din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 790/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 832/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
