ICCJ. Decizia nr. 790/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 790/2008
Dosar nr. 10257/2/2006
Şedinţa publică din 28 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 30 mai 2007, C.E.P.P.I. ale Î.F.P., a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 816 din 20 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând modificarea sentinţei civile atacate şi în fond respingerea acţiunii reclamantului ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, s-a susţinut că este nelegală obligarea C.E.P.P.I. ale Î.F.P., să răspundă petentului P.G. întrucât recurenta este o structură fără personalitate juridică şi fără calitate procesuală activă sau pasivă.
A mai precizat recurenta că informaţiile solicitate de reclamant sunt de interes personal şi sunt protejate de Legea nr. 677/2001, nefiind obligatorie comunicarea lor, nefiind informaţii de interes public.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 816 din 20 martie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.N.F.P.
S-a respins cererea formulată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei A.N.F.P., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
S-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta C.E.P.P.I. ale Î.F.P.
Totodată s-a admis acţiunea formulată de reclamantul P.G. împotriva pârâtei C.E.P.P.I. ale Î.F.P.
C.E.P.P.I. ale Î.F.P., a fost obligată să răspundă cererii formulate de către reclamant.
Instanţa de fond a admis această cerere întrucât reclamantul a făcut dovada faptului că a înregistrat cererea cu valoare de plângere prealabilă, recurenta - intimată avea obligaţia de a răspunde sesizării în 30 de zile de la înregistrarea cererii.
Sub acest aspect instanţa de fond a reţinut că: „specificul contenciosului administrativ generează existenţa unor dispoziţii legale cuprinse în Legea cadru sau în alte legi speciale ce conferă drepturi şi obligaţii autorităţilor publice, chiar în situaţia în care acestea sunt lipsite de personalitate juridică". Altfel ar însemna „că persoanele fizice sau juridice vătămate prin activitatea autorităţilor publice să nu poată promova o acţiune împotriva acestor autorităţi, pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, ceea ce vine în contradicţie nu doar cu legea contenciosului administrativ ci chiar cu art. 52 din Constituţia României".
Aşa fiind, a precizat instanţa de fond, recurenta - intimată poate sta în judecată în calitate de pârâtă.
Din actele cauzei, faţă de motivele de recurs formulate, în raport de hotărârea atacată în cauză Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat este neîntemeiat şi întrucât hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul P.G. a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestând calificativul acordat de C.E.P.P.I. ale Î.F.P., cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o în anul 2005 la D.G.S.V. din cadrul A.N.S.V.S.A.
C.E.P.P.I. ale Î.F.P., trebuia să răspundă petiţiei înregistrate din 6 septembrie 2006.
Susţinerea Comisiei în sensul că nu are personalitate juridică şi deci nu trebuia să răspundă petiţiei persoanei ce s-a considerat vătămată prin acordarea calificativului pe anul 2005 de comisie, este total neîntemeiată în raport de art. 52 din Constituţie şi Legea nr. 554/2004 şi în mod corect a fost apreciată de instanţa de fond ca o atitudine abuzivă, obligând comisia să răspunde la petiţia înregistrată în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Neîntemeiată este şi susţinerea recurentei că întrucât „informaţiile solicitate erau de interes personal" recurenta nu poate fi obligată să răspundă la petiţia înregistrată.
Această susţinere contravine obligaţiilor autorităţilor publice aşa cum aceste organe există în sistemul de drept românesc şi cum ele au sarcina executării în concret a legii,cu bună credinţă şi respectarea drepturilor cetăţenilor şi cum sunt de altfel acestea prevăzute inclusiv în constituţie.
Eschivarea recurentei de a răspunde petiţiei intimatului constituie un abuz de drept corect sancţionat de instanţa de fond prin hotărârea pronunţată.
Urmează deci a se respinge recursul declarat conform art. 312 C. proc. civ. întrucât este neîntemeiat, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta de C.E.P.P.I. ale Î.F.P., împotriva sentinţei civile nr. 816 din 20 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 757/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 828/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
