ICCJ. Decizia nr. 1270/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1270/2008
Dosar nr. 1030/33/2007
Şedinţa publică de Ia 26 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 iunie 2007, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 19220/2006, recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 484 din 12 octombrie 2007, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut, în esenţă, că materialul probator relevă statutul de refugiat din motive etnice al reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, susţinând că Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la tardivitatea acţiunii, iar cu privire la fondul cauzei, contestă declaraţiile martorilor pe care le consideră contradictorii.
Recursul este neîntemeiat.
Critica ce vizează nesoluţionarea excepţiei tardivităţii acţiunii, invocată de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, este neîntemeiată.
Astfel, se constată că Instanţa de Fond a acordat cuvântul părţilor pe fondul cauzei numai după ce s-a pronunţat asupra excepţiei, cum rezultă din practicaua sentinţei atacate.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţei de fond, se constată că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică.
Susţinerea recurentei în sensul că Instanţa a avut în vedere declaraţii de martori contradictorii nu poate fi reţinută în condiţiile în care tocmai pentru o corectă stabilire a situaţiei de fapt invocată de reclamant s-a procedat la audierea nemijlocită a doi martori, scopul fiind înlăturarea oricăror inexactităţi.
În cauză, din declaraţiile autentice ale martorilor P.L. şi N.A. (filele 7, 8, dosar fond) coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse şi declaraţiile judiciare ale martorelor C.C. şi Ţ.A. (filele 39, 41, dosar fond) rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că după cedarea Ardealului de Nord intimatul - reclamant împreună cu fratele său au fost obligaţi să se refugieze din comuna Cojocna în Turda, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 484 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1258/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1273/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
