ICCJ. Decizia nr. 1223/2008. Contencios. Litigiu privind ajutorul de stat(Legea nr. 143/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1223/2008
Dosar nr.7870/2/2006
Şedinţa publică din 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 154 din 10 iulie 2006, preşedintele C.C. a stabilit că ajutorul de stat acordat CN L.R. SA pentru organizarea şi exploatarea jocurilor P. şi V., sub forma acordării de licenţă prin efectul legii, a exceptării de la perceperea şi virarea taxelor, impozitelor şi contribuţiilor de orice fel aferente sumelor percepute pentru participarea la jocurile de noroc este ilegal şi incompatibil cu un mediu concurenţial normal.
Valoarea ajutorului de stat ilegal şi incompatibil de care a beneficiat CN L.R. SA este de 44.302.465, 75 lei, iar pentru perioada 26 aprilie 2002 - 30 iunie 2006, cuantumul dobânzii aferente ajutorului de stat este de 6.340.733,05 lei.
S-a prevăzut totodată, obligaţia M.F.P., în calitate de furnizor, de a lua toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului ilegal, împreună cu dobânzile aferente calculate de la aceeaşi companie naţională.
În sfârşit, s-a recomandat ministerului, adoptarea unor măsuri în sensul eliminării dispoziţiilor legale care instituie un tratament preferenţial pentru CN L.R. SA pentru jocurile de noroc şi al definirii exacte a ariei de exclusivitate al acesteia.
Legalitatea actului administrativ unilateral a fost contestată în justiţie de către M.F.P. prin acţiunea introdusă la data de 8 august 2006.
Reclamantul a cerut anularea actului administrativ şi în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării lui până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului.
Prin sentinţa civilă nr. 690 din 6 martie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul C.C. care a invocat mai multe motive de casare, ce vizează deopotrivă, legalitatea şi temeinicia soluţiei.
La data de 14 ianuarie 2008, R.B.A.O.P. din România a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentului C.C., solicitând admiterea recursului declarat în cauză şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii introduse de M.F.P. ca neîntemeiată.
Cererea respectivă a fost admisă în principiu la termenul de astăzi, aşa cum rezultă din preambulul prezentei decizii.
Din oficiu, Î.C.C.J. a pus în discuţia reprezentanţilor părţilor, omisiunea primei Instanţe de a cita în cauză pe beneficiarul ajutorului de stat considerat nelegal, respectiv CN L.R. SA.
Motivul de casare vizează nelegalitatea hotărârii şi admisibilitatea lui decurge din noua reglementare instituită în materie prin dispoziţiile art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007.
Potrivit acestui text legal, Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.
În speţă, condiţiile stabilite în teza a II-a a normei de procedură mai sus enunţată sunt îndeplinite nu numai în considerarea calităţii de beneficiar al CN L.R. SA privind pretinsul ajutor de stat ilegal, ci şi pentru alte motive care justificau citarea acestei companii în proces spre a-i fi opozabilă hotărârea.
Este vorba de implicarea efectivă a companiei în procedura administrativă efectuată de pârât şi finalizată prin raportul privind investigaţia care a precedat emiterii Deciziei nr. 154 din 10 iulie 2007.
În legătură cu acel raport, compania naţională a formulat o serie de observaţii critice care în general, susţin apărările reclamantului M.F.P., iar printr-o cerere adresată Instanţei competente ea a solicitat ulterior, suspendarea executării actului administrativ de autoritate comunicat de parat.
Pe de altă parte, Decizia de recuperare emisă de C.C. a stabilit anumite măsuri care interesează în mod direct activitatea viitoare a CN L.R. SA şi patrimoniul său.
Este aşadar, evident că deşi nu a formulat cerere de intervenţie, această companie are un interes legitim, actual de a participa în acest proces, de a susţine apărările reclamantului şi cele proprii, inclusiv interesul de a obţine pronunţarea unei hotărâri favorabile, care să-i fie opozabilă, prevenind astfel un nou proces între părţi.
Ţinând seama de considerentele expuse, urmează a se admite recursul şi a se dispune casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va examina sub forma unor apărări şi celelalte susţineri din cererea de recurs şi cererea de intervenţie accesorie referitoare la fondul litigiului, dar a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă faţă de rezolvarea dată recursului.
Văzând şi dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 313 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 690 din 6 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1218/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1224/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
