ICCJ. Decizia nr. 836/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 836/2008
Dosar nr. 2326/36/2007
Şedinţa publică din 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.D. a chemat în judecată C.J.P.C., solicitând Instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să i se recunoască calitatea de strămutat, în condiţiile OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 29 august 1943 în Ofostal - U.R.S.S., că a fost strămutat şi că îndeplineşte condiţiile pentru a i se recunoaşte calitatea de beneficiar al susmenţionatului act normativ, pârâta în mod greşit reţinând că nu ar îndeplini aceste condiţii, întrucât s-a născut după strămutarea părinţilor.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 651/ CA din 20 septembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 6210 din 31 iulie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 şi stabilindu-i acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria în septembrie 1940, el fiind născut în perioada de refugiu a părinţilor şi, prin urmare, a resimţit consecinţele persecuţiilor etnice exercitate asupra acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a susţinut, în esenţă, că intimatul fiind născut în anul 1943 nu poate fi considerat că a fost strămutat din Bulgaria întrucât schimbul de populaţie dintre Bulgaria şi România a avut loc în anul 1940.
A mai susţinut şi că, potrivit art. 1 din Anexa C din Acordul privitor la schimbul de populaţiune română şi bulgară, părţile contractante trebuiau să procedeze într-un termen de trei luni de la schimbul instrumentelor de ratificare a Tratatului, la schimbul obligatoriu de populaţii.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face potrivit art. 4 din HG nr. 127/2000, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţii cu martori.
În cauză însă, înscrisurile depuse la dosar nu sunt concludente pentru justa soluţionare a cauzei, întrucât conţinutul acestora este vădit contradictoriu.
Astfel, din copia xerox a certificatului de naştere rezultă că reclamantul s-a născut la 29 august 1943, în timp ce din înscrisul intitulat „Declaraţiune" şi din „Situaţia imobilă rurală" rezultă că printre membrii familiei B.N., strămutaţi din Bulgaria în septembrie 1940, figurează şi B.D., în vârstă de 5 ani.
Sub acest aspect, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre nelegală, lipsită de un suport probator convingător, din care să rezulte că dispoziţiile art. 1 lit. c) sunt aplicabile intimatului-reclamant.
Or, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Cum, în speţă, materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite, se impune completarea probatoriului, cu înscrisuri, care să facă dovada deplină a persecuţiei etnice.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi, în baza dispoziţiilor art. 312 şi 313 C. proc. civ. recursul va fi admis, sentinţa atacată casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi Instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 651/ CA din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi Instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1254/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 895/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
