ICCJ. Decizia nr. 1230/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1230/2008
Dosar nr. 3669/2/2007
Şedinţa publică de la 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 mai 2007, Z.C., B.V., O.V., G.N.T. şi G.R., funcţionari publici cu statut special au chemat în judecată Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, solicitând obligarea acestei autorităţi publice la restituirea sumelor de bani reţinute din drepturile salariale cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate cu începere de la 21 mai 2004 şi până la data de 28 mai 2006, actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt poliţişti şi reţinerea sumelor solicitate din drepturile lor salariale s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare şi cele cuprinse în art. 28 pct. 1 lit. c) din Statutul poliţistului, conform cărora aceste categorii de personal au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit.
Că, reglementările legale invocate au caracter derogatori de la principiul obligativităţii plăţii contribuţiei la asigurările sociale de sănătate, instituit prin Legea nr. 145/1997, aşa încât reţinerea din drepturile salariale a sumelor de bani cu titlul de contribuţie, echivalează cu o restrângere a exerciţiului dreptului la salarizare prevăzut de art. 38 alin. (2) din Constituţie.
În sfârşit, reclamanţii au precizat că până la data intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006 au beneficiat de scutire de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Prin sentinţa civilă nr. 1773 din 20 iunie 2007, Curtea a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa a reţinut că prevederile legale menţionate în acţiunea reclamanţilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 şi art. 28 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 360/2002 nu pot fi interpretate decât în contextul normelor cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 şi în O.U.G nr. 150/2002, în vigoare în perioada indicată în acţiune, privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate.
În acelaşi sens a fost invocată decizia nr. III din 16 ianuarie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite în cadrul unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii Z.C., B.V., O.V., G.N.T. şi G.R.
Recurenţii au susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, deoarece prin nici o dispoziţie din Legea nr. 360/2002 nu s-a condiţionat acordarea asistenţei medicale poliţiştilor de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate. Ca atare, acestor funcţionari publici cu statut special nu le sunt aplicabile prevederile cu caracter general referitore la obligativitatea achitării contribuţiei respective.
În opina lor, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 218 alin. (3) şi art. 219 lit. g) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, rezultă fără echivoc că până la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ, poliţiştii erau scutiţi de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate. Plata directă făcută prin reţinerea contribuţiei din drepturile lor salariale este obligatorie numai din momentul aplicării normelor legale care o instituie în mod expres.
Prin urmare, achitarea contribuţiilor lunare la asigurările sociale de sănătate trebuia suportată de către angajator, respectiv Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, care a procedat incorect atunci când a reţinut sumele de bani cu acest titlu din drepturile salariale ale poliţiştilor.
Recursul este nefondat.
Obligaţia de plată a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate a fost stabilită pentru toţi cetăţenii români prin dispoziţiile Legii nr. 145/1997 şi menţinută ulterior prin O.U.G. nr. 150/2002 privind asigurările sociale de sănătate.
Admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite ale acestei instanţei au statuat prin decizia nr. III din 16 ianuarie 2006 că atât cadrele militare active, cât şi poliţiştii beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente gratuite, potrivit reglementărilor conţinute în legile speciale, numai dacă au fost respectate dispoziţiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 şi în O.U.G nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuţie lunară la fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire prin H.G. nr. 270/1999 şi H.G. nr. 677/2003.
Cu alte cuvinte, gratuităţile prevăzute în Legea nr. 80/1995 şi Legea nr. 360/2002 se acordă conform reglementărilor cuprinse în H.G. nr. 270/1999 şi respectiv H.G. nr. 677/2003, fără scutirea cadrelor militare în activitate şi a poliţiştilor de obligaţia de a contribui la constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Nu este lipsită de relevanţă nici împrejurarea că prin dispoziţiile art. 218 alin. (3) ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii s-a stabilit că asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare şi în Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de asistenţă medicală gratuită (servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond) în condiţiile contractului cadru şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, cu condiţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Având în vedere aceste considerente, precum şi împrejurarea că poliţiştii nu fac parte din categoria persoanelor ce pot beneficia de asigurarea de sănătate fără plata contribuţiei lunare (art. 6 din Legea nr. 145/1997), nici din categoria persoanelor exceptate de la plata acestei contribuţii (art. 7 din acelaşi act normativ), fără temei se susţine în recurs că acţiunea reclamanţilor pentru obligarea pârâtului la restituirea sumelor de bani reţinute din drepturile lor salariale în perioada 21 mai 2004 – 28 mai 2006, în cuantum actualizat, trebuia admisă.
În consecinţă şi în lipsa unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V., O.V., G.N.T., G.R. şi Z.C. împotriva sentinţei civile nr. 1773 din 20 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1225/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1232/2008. Contencios → |
|---|
