ICCJ. Decizia nr. 1233/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1233/2008
Dosar nr. 4298/2/2007
Şedinţa publică de la 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 iunie 2007 reclamantul N.A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi I.G.P.R. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata primelor de concediu aferente anilor 2004-2006, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plaţii efective şi daune interese.
Reclamantul a arătat că are calitatea de poliţist şi începând cu data de 15 decembrie 2005 a fost încadrat ca ofiţer de poliţie judiciară la D.N.A., iar anterior a fost încadrat la pârâtul I.G.P.R. A mai precizat că potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 poliţiştii au dreptul, la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu; că, deşi prin acte normative s-a dispus suspendarea aplicării acestui art., suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului fiind o măsura cu caracter temporar şi nu permanent.
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, ca în cazul admiterii acţiunii să fie obligat chematul în garanţie să vireze către Ministerul Internelor şi Reformei Administrative sumele solicitate.
Prin sentinţa civilă nr. 2357/2007 a Curţii de Apel Bucureşti acţiunea a fost admisă în parte.
Pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi I.G.P. Române au fost obligaţi să plătească reclamantului sumele solicitate; s-a respins cererea de acordare a daunelor interese, precum şi cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de chematul în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor şi s-a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, formulată de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Instanţa a reţinut că acţiunea este întemeiată faţă de pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi I.G.P.R. şi este neîntemeiată faţă de D.N.A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât, de la data de15 decembrie 2005 reclamantul a fost încadrat ca ofiţer de poliţie judiciară la D.N.A. şi a fost salarizat conform procurorilor, care nu au beneficiat de prima de concediu potrivit O.U.G. nr. 177/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen D.N.A. arătând în esenţă că: reclamantul fiind detaşat la D.N.A. nu poate beneficia de prima de concediu în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 38/2003, deoarece a fost salarizat conform procurorilor, acesta neoptând pentru a fi remunerat conform celor încadraţi în unităţile de profil, astfel cum prevăd dispoziţiilor pct. 1 lit. c) din Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003; că nu este aplicabilă, pentru aceleaşi motive, decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului, Înalta Curte apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Se constată că recurentul nu are interes în promovarea recursului, întrucât a fost respinsă acţiunea faţă de D.N.A.
Interesul este una dintre condiţiile de exerciţiu ale unei cereri în justiţie, reprezentând folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.
Interesul trebuie să existe în momentul formulării cererii şi să aparţină celui care recurge la demararea procedurii, partea trebuind să justifice în persoana sa, nu în persoana alte părţi, interesul (folosul practic) de a promova cererea.
Or, D.N.A. nu demonstrează existenţa interesului pentru sine în vederea promovării recursului, întrucât acţiunea reclamantului a fost respinsă faţă de această parte.
Pe cale de consecinţă, recursul va fi respins, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 2357 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1232/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1235/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
