ICCJ. Decizia nr. 1235/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1235/2008
Dosar nr. 5234/2/2007
Şedinţa publică de la 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Bucureşti, acestei instanţe la 18 iulie 2007, reclamantul M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov anularea hotărârii din 24 mai 2007 emisă de pârâta – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri de admitere a cererii şi de stabilire a calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei la plata drepturilor ce i se cuvin de la data depunerii cererii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la 8 septembrie 1941 în localitatea J., judeţul Tulcea, în timp ce părinţii lui erau în perioada de refugiu, după ce au fost strămutaţi din Bulgaria în România.
Prin sentinţa civilă nr. 2489 din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Ilfov. A anulat hotărârea din 24 mai 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie recunoscute reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi la plata drepturilor băneşti corespunzătoare, de la 1 iunie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile actului de reparaţie sunt aplicabile atât în cazul persoanelor care au suferit nemijlocit persecuţiile din motive etnice, dar şi celor care, pentru aceleaşi motive şi în aceeaşi perioadă, au resimţit persecuţiile în mod indirect.
Astfel, reclamantul s-a născut în anul 1941, ulterior datei la care părinţii săi au fost strămutaţi, suferind aceleaşi consecinţe negative ca şi aceştia.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs C.J.P. Ilfov, care a motivat, în esenţă, că nu pot beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 copiii concepuţi după strămutarea părinţilor.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă C.J.P. Ilfov, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că reclamantul M.C. s-a născut în România, în localitatea J., judeţul Tulcea, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/ 2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimatul-reclamant, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”.
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născut la data de 8 septembrie 1941, în localitatea de strămutare a familiei sale, M.C. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P. Ilfov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Ilfov împotriva sentinţei civile nr. 2489 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1233/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1236/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
