ICCJ. Decizia nr. 1281/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1281/2008
Dosar nr. 9310/2/2006
Şedinţa publică de la 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 octombrie 2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, reclamanta Organizaţia S.C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi A.N.P.D.C., a solicitat instanţei să dispună anularea anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, precum şi anularea anunţurilor de participare şi a caietelor de sarcini, precum şi a tuturor actelor subsecvente emise în baza Metodologiei cuprinse în anexa respectivă, precum şi suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta arată că este o organizaţie neguvernamentală de utilitate publică, înfiinţată în anul 1990, care promovează drepturile copilului în conformitate cu Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului şi care a participat la dezvoltarea de programe de interes naţional în beneficiul copiilor din centrele de plasament şi a copiilor care sunt victime ale traficului de persoane şi ale exploatării economice. Totodată, reclamanta arată că în fiecare an a participat şi a câştigat licitaţii prin care i-au fost acordate fonduri publice pentru derularea de programe în domeniul drepturilor copilului.
În esenţă, reclamanta susţine că în anul 2006 s-a aflat în imposibilitatea de a participa la licitaţia de proiecte din fondurile de stat organizată de A.N.P.D.C., întrucât Metodologia prevăzută în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006 a fost adoptată cu următoarele deficienţe:
nerespectarea celor 10 etape ale procedurii de selecţie prevăzute de Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general;
nerespectarea legislaţiei privind termenele de predare a propunerii de proiect, respectiv a termenului de 30 de zile, datorită inexistenţei unei urgenţe speciale în anul 2006;
ignorarea criteriilor de selecţie a organizaţiilor neguvernamentale conform O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2003, şi ale Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului;
Reclamanta mai susţine că, prin Metodologia prevăzută în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, nu a fost demonstrată eficienţă în cheltuirea banilor publici prin stabilirea unei perioade scurte de derulare a serviciilor sociale.
Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.D.C. a solicitat respingerea acţiunii, invocând:
excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, prin raportare la obiectul de activitate al organizaţiei şi la obiectul de reglementare al H.G. nr. 532/2006;
excepţia inadmisibilităţii acţiunii, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu a respectat procedura de achiziţie publică, nu a formulat nicio contestaţie pe cale administrativă cu privire la derularea procedurii, iar H.G. nr. 532/2006 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 350/2005.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea capătului de cerere referitor la suspendarea executării H.G. nr. 532/2006, susţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum şi respingerea capătului de cerere privind anularea hotărârii Guvernului, susţinând că aceasta a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, ale Legii nr. 272/2004, ale Legii nr. 350/2005.
Prin precizarea de acţiune depusă la data de 5 februarie 2007, reclamanta arată că obiectul principal al acţiunii priveşte anularea Metodologiei elaborate de A.N.P.D.C. şi prevăzută în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, şi actele subsecvente acesteia: anunţul de participare la licitaţie, documentaţia impusă de Metodologie şi organizarea licitaţiei. În acest sens, reclamanta arată că cererea privind anularea licitaţiei constituie o cerere accesorie petitului principal al acţiunii, susţinând că aparţine tot Curţii de apel competenţa de soluţionare, cu precizarea că dacă instanţa va considera că nu este competentă, să disjungă acest capăt de cerere şi să decline competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin încheierea din 2 aprilie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în ceea ce priveşte anularea anunţurilor de participare şi a caietelor de sarcini, precum şi a actelor subsecvente licitaţiei organizate de A.N.P.D.C., precum şi în ceea ce priveşte suspendarea procedurii de achiziţie publică, reţinând, în esenţă, că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice (art. 80 şi 81) competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 1597 din 11 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale a reclamantei, reţinând că Organizaţia S.C. are capacitate procesuală potrivit dispoziţiilor Decretului nr. 31/1954, întrucât, conform statutului său, poate sta în justiţie pentru promovarea, respectarea şi apărarea drepturilor copilului;
a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, reţinând că Organizaţia S.C. are legitimitate procesuală în calitate de potenţial beneficiar al finanţării programelor de interes naţional, în raport cu dispoziţiile art. 1 lit. a) din anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006;
a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, reţinând că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor referitoare la cazul bine justificat şi paguba iminentă;
a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând, în esenţă, că anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006 a fost emisă cu respectarea competenţei materiale generale a organului emitent – Guvernul României, pe baza şi în vederea executării Legii nr. 272/2004, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 şi a principiilor liberei concurenţe, transparenţei, tratamentului egal şi confidenţialităţii şi folosirii cu eficacitate a fondurilor.
Împotriva sentinţei civile nr. 1597 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Organizaţia S.C., susţinând, în esenţă, următoarele:
1. În temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., dispozitivul hotărârii recurate conţine motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
2. În temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., soluţia instanţei de fond se datorează unei interpretări greşite a actului dedus judecăţii, ceea ce a condus implicit la încălcarea legii procesuale.
3. În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
În esenţă, în susţinerea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă critică soluţia pronunţată de Curtea de Apel sub trei aspecte esenţiale, şi anume:
- instanţa a reţinut în mod greşit că nu este competentă să judece ambele capete de cerere;
- instanţa nu a observat existenţa legăturii indisolubile existe între H.G. nr. 532/2006 şi organizarea licitaţiei de către A.N.P.D.C.;
- instanţa nu a analiza toate motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată.
În privinţa primelor două critici, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că în mod greşit Curtea de Apel a disjuns capătul de cerere referitor la procedura de licitaţie, în condiţiile în care constatarea nulităţii Metodologiei prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, care formează obiectul capătului principal de cerere, determină pe cale de consecinţă nulitatea actelor subsecvente de organizare de către A.N.P.D.C. a licitaţiei, care formează obiectul capătului accesoriu de cerere, astfel că, raportat la prevederile art. 17 din C. proc. civ., competenţa aparţinea Curţii de Apel în privinţa ambelor capete de cerere, ca instanţă competentă în soluţionarea petitului principal.
În privinţa celei de-a treia critici, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a respins acţiunea, afirmând că actului administrativ nu poate fi supus sancţiunii anulabilităţii faţă de cele 6 motive invocate în cererea de chemare în judecată, dar fără ca în realitate să analizeze criticile de nelegalitate susţinute de reclamantă, ci pronunţându-se în privinţa competenţei, oportunităţii şi respectării cerinţelor referitoare la avizele necesare şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 24/2000.
În esenţă, recurenta-reclamantă susţine că Metodologia trebuie să respecte dispoziţiile Legii nr. 350/2005, precum şi prevederile art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 potrivit cărora competenţa de aprobare a Metodologiei revine Guvernului. De asemenea, se susţine că din considerente de transparenţă, Metodologia trebuia să prevadă judeţele în care vor fi derulate programele de interes naţional şi, în acest sens, A.NP.D.C. trebuia să obţină acordul de principiu al consiliilor judeţene beneficiare ale programelor, precum şi faptul că Metodologia trebuia să prevadă şi necesitatea obţinerii de către O.N.G.-uri a avizului D.G.A.S.P.C. în vederea îndeplinirii cerinţelor de eligibilitate pentru obţinerea contractului de finanţare nerambursabilă.
Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, intimata-pârâtă A.N.P.D.C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând şi faptul că, în prezent, acţiunea este lipsită de obiect întrucât H.G. nr. 532/2006 şi-a încetat de drept efectele la data de 31 decembrie 2006.
Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă Organizaţia S.C., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în cauza supusă cenzurii instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reţinând că dispozitivul hotărârii recurate, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, nu conţine motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în condiţiile în care instanţa de fond a analizat şi a motivat, prezentând pe larg argumentele care fundamentează atât soluţia de respingere a excepţiilor invocate de pârâţi, cât şi soluţia de respingere a cererii referitoare la anularea anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006.
În raport cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa este obligată să prezinte motivele de fapt şi de drept care au condus la adoptarea soluţiei, dar nu este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică.
Or, în cauză, rezultă din motivarea sentinţei civile recurate că instanţa de fond, în adoptarea soluţiei pronunţate, a avut în vedere susţinerile recurentei-reclamante pe care le-a sistematizat şi le-a înlăturat prin raportare la respectarea condiţiilor de legalitate a actului administrativ contestat.
2. În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reţinând că instanţa de fond nu a schimbat natura actului ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, ci, în mod corect, a procedat la analiza legalităţii anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, act pe care l-a cenzurat în funcţie de caracterul său administrativ-normativ prin prisma reglementărilor cu forţă juridică superioară în baza şi în executarea cărora a fost emis.
3. În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căreia i se circumscriu motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, Înalta Curte reţinând următoarele:
Instanţa de fond în mod corect şi legal, precum şi în raport cu cererea expresă a reclamantei Organizaţia S.C., formulată atât prin precizarea de acţiune cât şi prin susţinerile orale ale apărătorului ales a procedat la disjungerea capătului de cerere referitor la anularea anunţurilor de participare şi a caietelor de sarcini, precum şi a actelor subsecvente licitaţiei organizate de A.N.P.D.C., precum şi la suspendarea procedurii de achiziţie publică.
Curtea de Apel a reţinut întemeiat că revine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere, având ca obiect anularea şi suspendarea actelor şi procedurii de achiziţie publică, în raport cu dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice (reglementarea aplicabilă raportului juridic deduse judecăţii), şi anume:
„Art. 80. - (1) Actele sau deciziile nelegale care determină încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă pot fi atacate pe cale administrativă şi/sau în justiţie.
(2) ….
(3) Acţiunea în justiţie se introduce la secţia de contencios administrativ a Tribunalului în a cărui arie teritorială de competenţă se află sediul autorităţii contractante. Împotriva hotărârii tribunalului se poate declara recurs la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel.”
Sub acest aspect, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în privinţa acţiunii în anularea unui act administrativ competenţa de drept comun este stabilită potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în timp ce în privinţa actelor aparţinând procedurilor de achiziţie publică competenţa specială este stabilită potrivit dispoziţiilor citate din O.U.G. nr. 60/2001.
Astfel fiind, este neîntemeiat motivul de recurs referitor la faptul că instanţa de fond în mod nelegal ar fi dispus disjungerea respectivului capăt de cerere.
Cu privire la cererea de suspendare a executării H.G. nr. 532/2006, Înalta Curte reţine că întemeiat instanţa de fond a respins-o, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube, în sensul art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte motivul de recurs privitor la legalitatea anexei nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, Înalta Curte reţine că soluţia instanţei fondului este corectă şi legală.
Anexa nr. 2 face parte integrantă din H.G. nr. 532/2006, care a fost adoptată de Guvern cu respectarea competenţei materiale generale ce îi revine, conform art. 108 din Constituţie, în temeiul art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, precum şi cu respectarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000. Sub acest aspect, instanţa de fond în mod corect a înlăturat criticile de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată, reţinând legalitatea actului administrativ contestat.
Raportându-ne în mod expres la criticile din recurs, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiate susţinerile recurentei-reclamante, având în vedere următoarele:
Metodologia de alocare a fondurilor şi criteriile de identificare şi de aplicare a proiectelor specifice din cadrul programelor de interes naţional, prevăzută în anexa nr. 2 la H.G. nr. 532/2006, a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 350/2005 şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, fiind aprobată de Guvern, ca parte integrantă a H.G. nr. 532/2006. Este lipsită de suport legal critica referitoare la faptul că Metodologia ar fi fost elaborată de A.N.P.D.C. cu încălcarea competenţei de aprobare ce aparţine Guvernului.
Este lipsită de suport legal şi susţinerea că Metodologia ar fi trebuit să prevadă judeţele în care vor fi derulate programele de interes naţional şi, în acest sens, A.NP.D.C. să fi obţinut acordul de principiu al consiliilor judeţene beneficiare ale programelor. Aceasta întrucât Metodologia reglementează alocarea fondurilor şi criteriile de identificare şi de aplicare a proiectelor specifice din cadrul programelor de interes naţional, iar nu locaţia de implementare a programelor respective.
În ceea ce priveşte cuprinderea în Metodologie a necesităţii obţinerii de către organizaţia neguvernamentală a avizului D.G.A.S.P.C., Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica din recurs, întrucât, potrivit art. 5 alin. (1) lit. e) din Metodologie, „documentaţia de participare la etapa de calificare va conţine în mod obligatoriu următoarele alte acte solicitate de autoritate, care dovedesc capacitatea materială şi financiară a O.N.G., necesară derulării proiectelor”, iar, potrivit art. 4 alin. (2) din Metodologie, „instrucţiunile pentru elaborarea documentaţiei de calificare şi instrucţiunile pentru elaborarea ofertei de preţ se aprobă prin ordin al secretarului de stat al autorităţii, astfel încât să fie posibilă punerea lor la dispoziţie”. Or, chiar recurenta-reclamantă recunoaşte, prin concluziile scrise depuse la fond, faptul că a luat cunoştinţă de necesitatea obţinerii avizului D.G.A.S.P.C. din cuprinsul documentaţiei de calificare publicată la data de 13 iunie 2006.
Or, sub acest aspect Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă critică Metodologia sub aspectul faptului că nu a prevăzut necesitatea obţinerii avizului D.G.A.S.P.C. Critica va fi înlăturată ca lipsită de suport legal, întrucât, aşa cum rezultă din dispoziţiile citate mai sus ale Metodologiei, aceasta prevede, la art. 5 alin. (1), doar documentele pe care trebuie să le conţină obligatoriu documentaţia de calificare, avizul D.G.A.S.P.C. făcând parte din categoria altor documente solicitate de A.N.P.D.C. conform aceluiaşi text.
În raport de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu cadrul legal aplicabil cauzei deduse judecăţii, motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Organizaţia S.C. împotriva sentinţei civile nr. 1597 din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1276/2008. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 1282/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
