ICCJ. Decizia nr. 1283/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1283/2008
Dosar nr. 6023/2/2007
Şedinţa publică de la 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la data de 21 august 2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, reclamantul D.A.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanţei să dispună, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării H.G. nr. 847/2007 privind trecerea sa din funcţia publică de prefect al judeţului Braşov în funcţia publică de subprefect al judeţului Braşov, până la soluţionarea în fond a cererii de nulitate absolută a aceleiaşi hotărâri, şi, pe cale de consecinţă, a solicitat instanţei să dispună repunerea sa în funcţia de prefect al Judeţului Braşov.
În cauză, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, calificată şi reţinută de Curtea de Apel ca apărare în interesul autorităţii pârâte. Prin sentinţa civilă nr. 2314 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul D.A.L., reţinând, în esenţă, că trecerea reclamantului din funcţia de prefect în funcţia de subprefect al Judeţului Braşov, dispusă prin H.G. nr. 847/2007, nu justifică prin ea însăşi existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva sentinţei civile nr. 2314 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul D.A.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct.7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină;
- prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 au fost interpretate eronat şi aplicate greşit, în cauză fiind îndeplinite cele două condiţii cumulative: existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Recursul este neîntemeiat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În ceea ce priveşte noţiunea de cazuri bine justificate, având în vedere că actul administrativ se emite pe baza şi în limitele legii, bucurându-se de o puternică prezumţie de legalitate, art. 2 alin. (1) lit. t) din lege defineşte această sintagmă ca incluzând „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Or, în cauză, criticile aduse de recurentul-reclamant actului administrativ atacat nu au fost de natură să creeze instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia, ceea ce face ca prima condiţie prevăzută la art. 14 alin. (1) din lege să nu fie îndeplinită.
De altfel, nici cea de-a doua condiţie, a existenţei unei pagube iminente, nu a fost dovedită, primirea în continuare a unei indemnizaţii de subprefect, aferentă funcţiei de subprefect, neputând fi considerată ca fiind o pagubă iminentă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, în raport cu neprimirea indemnizaţiei aferente funcţiei de prefect, avută anterior.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.A.L. împotriva sentinţei civile nr. 2314 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1282/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1285/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
