ICCJ. Decizia nr. 1291/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1291/2008
Dosar nr. 4609/36/2006
Şedinţa publică de la 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Constanta, secţia de contencios administrativ, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, solicitând instanţei să dispună obligarea paratului sa îi recunoască potrivit legii, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru măsurile abuzive luate împotriva sa ca urmare a faptului că, la data de 12 aprilie 1978, a protestat în centrul Bucureştiului împotriva regimului comunist.
Totodată, reclamantul solicită obligarea Statului Român la despăgubiri pentru faptul că a fost deposedat în mod nelegal de casa părintească, aceasta fiind ulterior vânduta la licitaţie publică şi apoi demolată, precum şi pentru bunurile care i-au fost aruncate în stradă constând în tablouri, mobilă şi material de construcţii, paguba fiind apreciată la circa 40.000 - 50.000 euro pentru imobil şi la circa 35.000 euro pentru bunuri.
Prin sentinţa civilă nr. 346/CA din 17 mai 2006, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 427/CA din 7 iunie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.C., a anulat decizia emisă în Dosarul nr. 199/ 2000 al Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi a constatat că reclamantul are calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Din probele administrate – adresa a Poliţiei Municipiului Constanţa, hotărârea din 04 februarie 1992 adoptată de comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, declaraţia martorului B.M. – rezultă că petentul a fost reţinut de organele de poliţie ca urmare a protestelor sale din 12 aprilie 1978 de la Bucureşti împotriva regimului comunist, ceea ce reprezintă o măsura abuzivă în sensul art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999, astfel că, în mod nelegal, comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunista din cadrul Ministerului Justiţiei i-a respins, prin decizia din 10 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 199/2000, cererea de recunoaştere a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În privinţa despăgubirilor solicitate, instanţa de fond a reţinut ca nu se poate stabili că măsurile de confiscare şi demolare a imobilului şi de dispariţie/ distrugere a bunurilor indicate în acţiune au fost consecinţa atitudinii anticomuniste a reclamantului. Potrivit probatoriului administrat, confiscarea nu a fost o măsură accesorie unei fapte penale de natură politică, ci a fost determinată de nejustificarea în perioada 1969-1984 a sumei de 200.100 RON, constatată prin hotărâre judecătorească, iar demolarea construcţiei a fost determinată de faptul că petentul a executat lucrări de construcţie fără autorizaţie.
Împotriva sentinţei civile nr. 427/CA din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamantul P.C., cât şi pârâtul Ministerul Justiţiei – comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
În recursul declarat, reclamantul P.C. a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond i-a respins în mod greşit cererea de despăgubiri pentru faptul că autorităţile i-au demolat casa.
Ministerul Justiţiei, în recursul formulat, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că soluţia este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond reţinând în mod greşit că reclamantul ar fi fost supus unor măsuri abuzive administrative, neexistând documente din care să rezulte că acesta ar fi fost reţinut sau arestat la data de 12 aprilie 1978.
Recursurile sunt neîntemeiate.
În ceea ce priveşte recursul Ministerului Justiţiei;
Instanţa de fond a reţinut că în privinţa reclamantului sunt aplicabile prevederile art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, precum şi persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive.
Într-adevăr, potrivit art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 214/1999, prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi în baza cărora s-a dispus privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări.
Or, în cauză, prin actul eliberat de Poliţia Municipiului Constanţa din 11 ianuarie 1990, s-a atestat reclamantului faptul că „pe data de 12 aprilie 1978 aţi fost adus de la Bucureşti, unde aţi fost depistat cerând drepturile omului şi predat organelor de securitate”, ceea ce constituie o dovadă a măsurilor administrative abuzive luate împotriva acestuia de organele fostei securităţi.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa aplicabilitatea prevederilor art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 241/1999, recursul Ministerului Justiţiei fiind neîntemeiat.
2. În ceea ce priveşte recursul reclamantului P.C.;
Instanţa de fond nu a acordat reclamantului despăgubirile cerute: 50.000 euro pentru demolarea abuzivă a casei şi 35.000 euro pentru distrugerea bunurilor mobile, înlăturând susţinerile acestuia că organele statului ar fi exercitat asupra lui măsuri abuzive din motive politice.
În recursul formulat, recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod greşit probele administrate în cauză, susţineri care sunt lipsite de temei.
Astfel, aşa cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond, din probele administrate în cauză rezultă că imobilul de pe str. A.M. din oraşul Constanţa a fost construit fără autorizaţie, astfel că organele administraţiei locale i-au cerut să procedeze la demolarea lucrărilor executate, până la termenul de 8 mai 1978, în caz contrar urmând să fie luate măsuri de sancţionare şi demolare forţată.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că cererea de despăgubiri nu este întemeiată, urmând ca şi recursul declarat de reclamant să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.C. împotriva sentinţei civile nr. 427/CA din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Constanta, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei - comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă împotriva aceRONaşi sentinţe civile, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1290/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1292/2008. Contencios → |
|---|
