ICCJ. Decizia nr. 1293/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1293/2008
Dosar nr. 10142/1/2007
Şedinţa publică de la 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 mai 2007 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, reclamanta SC P.G. SRL – Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a solicitat instanţei să dispună anularea:
- deciziei nr. 441 din 07 decembrie 2006 prin care i-a fost suspendată autorizaţia de antrepozit fiscal din 30 septembrie 2004 până la soluţionarea definitivă a cauzei penale vizând pe asociatul U.D.;
- deciziei nr. 086 din 14 mai 2007 prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 441 din 07 decembrie 2006.
Prin sentinţa civilă nr. 142 din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea deciziei nr. 441 din 07 decembrie 2006 şi a deciziei nr. 086 din 14 mai 2004.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, a reţinut, în esenţă, că decizia de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal a fost emisă în temeiul art. 185 C. fisc., deşi nu exista o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare a asociatului societăţii reclamante – U.D., pe de o parte, iar, pe de altă parte, decizia a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 12 din Normele de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, întrucât măsura revocării nu a fost propusă de o comisie constituită în cadrul autorităţii pârâte, ci a fost luată în baza adresei D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel, a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin D.G.F.P. a Judeţului Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susţine că decizia de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal a societăţii reclamante a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 185 alin. (4) lit. b) C. fisc. şi că, întrucât legea nu face distincţie între organele de control proprii ale Ministerului Economiei şi Finanţelor şi alte organe, în mod legal Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării a dispus măsura suspendării motivat de faptul că împotriva asociatului societăţii – U.D. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi evaziune fiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, fapte menţionate în cuprinsul art. respectiv din C. fisc.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC P.G. SRL – Botoşani solicită respingerea recursului, ca nefondat, susţinând că sentinţa atacată este legală şi temeinică.
În susţinere, intimata-reclamantă reiterează argumentele prezentate în faţa instanţei de fond, referitoare la faptul că decizia de suspendare a autorizaţiei de antrepozit fiscal este nelegală întrucât nu a fost dispusă în urma unui control efectuat de organele de specialitate ale Ministerului Economiei şi Finanţelor care să stabilească abateri concrete de natură fiscală şi care pot genera obligaţii fiscale, ci în baza unei adrese a D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Bistriţa Năsăud prin care se comunică începerea urmăririi penale, iar nu punerea în mişcare a acţiunii penale, aşa cum prevede textul invocat din C. fisc.
În probaţiune, intimata-reclamantă a depus la data de 24 martie 2008, raportul de inspecţie fiscală din 19 martie 2008, decizia de impunere din 19 martie 2008, decizia de nemodificare a bazei de impunere din 19 martie 2008 şi dispoziţia din 19 martie 2008 întocmite de D.G.F.P. a Judeţului Botoşani, precum şi adresa din 24 ianuarie 2008 a D.N.A. – Serviciul teritorial Cluj privind Dosarul nr. 79/P/2007.
Analizând recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în cauza supusă cenzurii instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia din 07 decembrie 2006 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor a fost suspendată autorizaţia de antrepozit fiscal din 30 septembrie 2004 emisă în favoarea SC P.G. SRL – Botoşani până la soluţionarea definitivă a cauzei penale vizând pe U.D., care are calitatea de asociat al persoanei juridice.
Decizia respectivă a fost emisă în baza adreselor din 16 iunie 2006 şi din 20 noiembrie 2006 emise de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud din care rezultă faptul că a fost începută urmărirea penală faţă de numitul U.D. asociat al intimate-reclamante pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în faptul că acesta s-a sustras de la plata accizelor datorate pentru producerea şi comercializarea unor cantităţi de alcool etilic alimentar pe care nu a înregistrat-o în contabilitatea societăţii.
Potrivit art. 185 alin. (4) lit. b) din C. fisc. (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate, ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 343/2006):
„(4) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel:
b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 86/2006, de Legea nr. 241/2005, de Legea nr. 82/1991, republicată, de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de C. pen. al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare”.
Potrivit art. 185 alin. (31) lit. b) C. fisc., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 343/2006, text invocat drept temei al deciziei din 07 decembrie 2006:
„Art. 185 – alin. (31) La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă suspendă autorizaţia pentru un antrepozit fiscal astfel:
b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare la faptele incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile”.
Se observă că dispoziţiile art. 185 alin. (31) lit. b) (în forma anterioară modificărilor aduse C. fisc. prin Legea nr. 343/2006) se regăsesc, în materialitatea lor în cuprinsul art. 185 alin. (4) lit. b) (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 343/2006), astfel că decizia nr. 441 din 07 decembrie 2006 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.
Rezultă cu evidenţă faptul că dispoziţiile legale incidente condiţionează măsura suspendării autorizaţiei de antrepozit fiscal de existenţa unei cauze penale referitoare la faptele incriminate ca infracţiuni la regimul produselor accizabile fără a exista o circumstanţiere expresă în funcţie de organul de control.
Potrivit pct. 121 alin. (1) din Normele de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004 (în forma în vigoare la data emiterii deciziei contestate), în aplicarea art. 185 alin. (4) şi (8) din C. fisc., se prevede că:
„Art. 121 alin. (1) În toate situaţiile, cu excepţia celei prevăzute la art. 244 din C. fisc., măsura suspendării, revocării sau anulării autorizaţiilor se va dispune de către comisia instituită în cadrul autorităţii fiscale centrale, în baza actelor de control emise de organele de specialitate, prin care s-au constatat încălcări ale prevederilor legale.”
În raport de dispoziţiile citate, Înalta Curte reţine că, în mod corect, organul fiscal a dispus suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal în considerarea aspectelor semnalate de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, ca organ de specialitate.
În condiţiile în care se constată că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, vor fi înlăturate ca lipsite de relevanţă apărările intimatei-reclamante cu privire la faptul că U.D. ar fi fost cercetat penal pentru activitatea unei alte societăţi la care este acţionar, precum şi cele cu privire la diferenţa dintre „punerea în mişcare” şi „începerea” urmăririi penale şi la aspectele reţinute de organele fiscale de control în anul 2008, deci la mai bine de un an de la data emiterii actului de suspendare.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că sentinţa civilă atacată, pronunţată de Curtea de Apel, este nelegală în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (4) lit. b) C. fisc. şi ale pct. 121 alin. (1) din Normele aprobate prin H.G. nr. 44/2004, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa casată şi, în fond, va fi respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC P.G. SRL – Botoşani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Botoşani şi Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 142 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, în fond, respinge, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC P.G. SRL – Botoşani.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1292/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1295/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
