ICCJ. Decizia nr. 1296/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1296/2008
Dosar nr. 3358/44/2006
Şedinţa publică de la 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9/F/CC din 7 iulie 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal:
- a admis cererea formulată de reclamanta SC F.C.O. SA – Galaţi, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. a Judeţului Galaţi, prin care se solicita, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei din 25 mai 2006 emisă de pârâtă;
- a dispus suspendarea executării deciziei din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galaţi până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 1 din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galaţi s-a dispus angajarea răspunderii solidare a societăţii reclamante pentru obligaţiile fiscale ale C.F.O. Galaţi în valoare totală de 13.051.039 RON, constatându-se starea de insolvabilitate a A.C.F. Galaţi, cauzată de dobândirea cu rea-credinţă de către reclamantă a activelor clubului de fotbal în baza contractului de cesiune din 31 aprilie 2005.
Curtea de Apel, a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât cazul bine justificat este reprezentat de introducerea contestaţiei administrative la organul fiscal, iar paguba iminentă este demonstrată de iminenţa executării actului administrativ şi de cuantumul sumei la plata căreia este obligată societatea.
A mai reţinut instanţa de fond că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 185 C. proc. fisc. referitoare la depunerea unei garanţii, întrucât reclamanta a formulat cererea de suspendare a executării actului administrativ în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, iar nu în baza dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta D.G.F.P. Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând situaţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că în mod greşit instanţa a apreciat:
- cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 185 C. proc. civ. referitoare la depunerea garanţiei în situaţia în care se solicită suspendarea executării actului administrativ fiscal;
- că este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la iminenţa producerii unei pagube, întrucât emiterea şi executarea unui act administrativ fiscal nu justifică în mod automat îndeplinirea acestei condiţii legale.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC F.C.O. SA – Galaţi a solicitat respingerea recursului.
La termenul de judecată din 12 aprilie 2007, intimata-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 185 alin. (2) C. proc. civ. Sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de SC F.C.O. SA – Galaţi, Curtea Constituţională a reţinut că la data la care a fost pronunţată de către Înalta Curte încheierea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile art. 185 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. aveau însă un alt conţinut decât cel avut în vedere de autorul excepţiei, fiind modificate prin art. 1 pct. 38 din O.G. nr. 35/2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 675/7.08.2006. După republicarea C. proc. fisc. în M. Of. al României, Partea I, nr. 513/31.07.2007, textele au căpătat o nouă numerotare, iar prevederile criticate de autorul excepţiei se găsesc, într-o formă modificată, în cuprinsul art. 215. Aşadar, Curtea Constituţională a examinat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, respingând, prin decizia nr. 12/2008, excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC F.C.O. SA – Galaţi a solicitat instanţei, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să dispună, până la pronunţarea instanţei învestite cu acţiunea în anulare, suspendarea executării deciziei din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galaţi prin care societatea a fost obligată la plata sumei de 13.051.039 RON.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acţiunii (28 iunie 2006):
„Art. 14. - (1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.”
La termenul de judecată din 27 martie 2008, apărătorul ales al intimatei-reclamante a depus copia minutei sentinţei civile nr. 10/F din 22 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă acţiunea formulată de societate şi a fost anulată decizia din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galaţi.
Astfel fiind, rezultă că suspendarea executării deciziei din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galaţi, dispusă prin sentinţa civilă recurată, şi-a produs efectele în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond (prin sentinţa civilă nr. 10/F din 22 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal).
Este adevărat că, potrivit art. 185 alin. (2) C. proc. fisc., astfel cum acest articol a fost modificat prin Legea nr. 158/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 165/2005 pentru modificarea O.G. nr. 92/2003:
„Art. 185. – (1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, cu condiţia depunerii unei garanţii la nivelul sumei contestate.”
Însă, textul art. 185 alin. (2) C. proc. fisc., având conţinutul citat, a intrat în vigoare odată cu Legea nr. 158/2006, adică la data de 22 iunie 2006, fiind ulterior modificat prin O.G. nr. 35/2006, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, şi renumerotat ca art. 215 în forma republicată a Codului în anul 2007, text asupra căruia s-a pronunţat Curtea Constituţională.
Potrivit principiului de drept tempus regit actum, actul administrativ fiscal - decizia din 25 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Galaţi – în privinţa căruia se solicită suspendarea executării în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este supus reglementărilor în vigoare la data emiterii sale, adică normelor C. proc. fisc. în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 158/2006.
Or, potrivit art. 185 C. proc. fisc., în vigoare la data emiterii actului administrativ fiscal:
„Art.185. - (1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2) Organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda executarea actului administrativ atacat până la soluţionarea contestaţiei, la cererea temeinic justificată a contestatorului.
(3) Dacă se suspendă executarea unei decizii referitoare la baza de impunere, atunci se va suspenda şi executarea deciziei de impunere ulterioare.
(4) Organele de soluţionare pot dispune instituirea măsurilor asigurătorii de către organul fiscal competent în condiţiile prezentului cod.”
Acest text de lege nu prevede obligativitatea depunerii unei garanţii în situaţia în care se solicită instanţei suspendarea executării actului administrativ fiscal în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, pentru argumentele expuse rezultă că întemeiat instanţa de fond a apreciat că în speţă nu sunt incidente normele C. proc. fisc. referitoare la depunerea unei garanţii la nivelul sumei contestate, motiv pentru care nu pot fi primite criticile din recurs formulate pe acest aspect.
Înalta Curte reţine că instanţa de fond întemeiat şi legal a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În privinţa existenţei unui caz bine justificat, Curtea de Apel a constatat, aşa cum s-a reţinut constant în practica Instanţei Supreme, existenţa unei îndoieli puternice şi evidente asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, rezultând din contestaţia administrativă formulată de societate, precum şi din argumentele expuse de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
În privinţa iminenţei producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acţiunii [devenită lit. ş)] după intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007, întemeiat a constatat instanţa de fond îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere iminenţa executării actului administrativ fiscal, cuantumul sumei la care a fost obligată societatea şi faptul că punerea în executare ar fi avut drept consecinţă blocarea conturilor agentului economic şi urmărirea silită a bunurilor mobile şi imobile, urmate de încetarea activităţii, ca prejudicii materiale viitoare şi previzibile expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică şi, în potrivit art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 9/F/CC din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a Judeţului Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 9/F/CC din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1295/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1297/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
