ICCJ. Decizia nr. 1345/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1345/2008
Dosar nr. 7113/2/2007
Şedinţa publică de Ia 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC F.F. SRL, în contradictoriu cu A.N.V., a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv, Decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 56496/ CUI din 3 octombrie 2007, emisă de M.E.F. - A.N.V.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2719 din 1 noiembrie 2007 a admis cererea şi a dispus suspendarea executării actului fiscal până la pronunţarea Instanţei de Fond.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin Decizia nr. 56496/ CUI din 3 octombrie 2007 emisă de A.N.V. s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 941.763 lei reprezentând: taxe vamale, T.V.A., majorări şi penalităţi de întârziere aferente taxelor vamale, majorări şi penalităţi de întârziere aferente T.V.A., iar împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie înregistrată din 10 octombrie 2007.
Au fost redate dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi s-a considerat că sunt îndeplinite condiţiile textului, existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Referitor la prima condiţie s-a reţinut că au fost invocate o multitudine de elemente de nelegalitate, care au creat o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal contestat.
Cea de-a doua condiţie ar fi îndeplinită pentru că obligaţia de plată ar fi de natură să producă o perturbare însemnată în activitatea acesteia raportat la cuantumul obligaţiei de plată şi la situaţia financiară a societăţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.V. care a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că este lipsită de temei legal, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că Instanţa de Fond a reţinut în considerentele sentinţei atacate apărările reclamantei ce se refereau strict la fondul cauzei.
S-a invocat faptul că Instanţa de Fond, în mod greşit a reţinut, în dovedirea îndeplinirii primei condiţii privind existenţa cazului bine justificat, susţinerile reclamantei ce vizau fondul cauzei.
S-a apreciat că şi verificările privind modul de îndeplinire a celei de-a doua condiţii ce vizează paguba iminentă, sunt greşite pentru că au fost luate în considerare numai apărările reclamantei dar nu şi cele ale autorităţii vamale.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulate de SC F.F. SRL Bucureşti.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat suspendarea unui act administrativ fiscal emis de A.N.V. odată cu procedura administrativă adresată autorităţii emitente.
Potrivit art. 215 alin. (1) C. proCod Fiscal, introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că dispoziţiile articolului nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, instanţa competentă putând suspenda executarea dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.
În conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară Instanţei competente să dispună suspendarea executării actului până la pronunţarea Instanţei de Fond.
La data când a fost formulată cererea, Legea nr. 554/2004 definea atât „cazurile bine justificate" cât şi „paguba iminentă".
Astfel, „paguba iminentă" era definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Aşa cum a reţinut şi Instanţa de Fond, în cauză s-a conturat îndeplinirea acestei condiţii raportat la cuantumul obligaţiei de plată, cifra de afaceri a reclamantei, numărul persoanelor angajate, datele privind situaţia financiară a acesteia.
Cea de-a doua condiţie impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cea a „cazului bine justificat". în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, această noţiune a fost definită ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Şi această condiţie este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate a actului atacat. Este adevărat că motivele de nelegalitate vor fi analizate de Instanţa care analizează actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt şi de drept să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ. De precizat ar fi şi faptul că pentru verificarea îndeplinirii acestor condiţii trebuie analizate şi hotărârile judecătoreşti depuse la dosar din care rezultă că au fost anulate acte fiscale în situaţii similare.
De altfel, ar trebui amintit că şi chiar Recomandarea R/89/8 adoptată de Consiliul de Miniştrii cere protecţia persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative, atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic de nelegalitate a lui.
Raportat la toate aceste împrejurări, se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului atacat în procedura administrativă până la pronunţarea Instanţei de Fond.
Apreciind că soluţia Instanţei de Fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 2719 din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1339/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1349/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
