ICCJ. Decizia nr. 1395/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1395/2008
Dosar nr. 1215/33/2007
Şedinţa publică din 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul R.P. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea parţială a Hotărârii nr. 20136 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă cu consecinţa recunoaşterii drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2005.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este îndreptăţit să i se recunoască statutul de persoană refugiată şi că neîntemeiat pârâta i-a respins cererea.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 535 din 31 octombrie 2007 a respins acţiunea reclamantului ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că faţă de data de 11 august 2006 când i-a fost comunicată hotărârea atacată reclamantului, introducerea acţiunii la data de 17 iulie 2007 este tardivă, fiind depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a arătat că este nemulţumit de sentinţa instanţei de fond, întrucât aceasta nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) teza întâi din OG nr. 105/1999 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000 „hotărârea Comisiei pentru aplicarea OGnr. 105/1999, poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare".
OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este un act normativ, cu caracter de lege specială, care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ reglementat prin Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, dispoziţiile Legii nr. 554/2004, sunt aplicabile în domeniul la care se referă OG nr. 105/1999, numai în măsura în care prevede aspecte nereglementate de această lege specială.
În cauză, reclamantului i-a fost comunicată hotărârea contestată la data de 11 august 2006 iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 iulie 2007, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000.
Deşi la termenul din 25 octombrie 2007 reclamantul a depus un înscris prin care invocă motivele care l-au împiedicat să înregistreze în termen acţiunea, urmează să se constate aşa cum a reţinut şi instanţa de fond că acest înscris nu este echivalent cu o cerere de repunere în termen, conform art. 103 C. proc. civ.
Astfel, instituţia repunerii în termen funcţionează în cazuri şi pentru motive strict determinate de lege. În acest sens dispoziţiile art. 101 - art. 104 referitoare la termenele procedurale vorbesc de repunerea în termen în caz de forţă majoră.
Cum în cauză nu suntem în prezenţa unei cereri exprese de repunere în termen şi cum nu sunt îndeplinite nici condiţiile forţei majore, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii formulată de reclamant ca tardivă.
Faţă de cele ce preced recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.P. împotriva sentinţei civile nr. 535 din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1199/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1396/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
