ICCJ. Decizia nr. 1396/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1396/2008
Dosar nr. 1298/33/2007
Şedinţa publică din 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.T. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 21431 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, întrucât în perioada martie 1943 - martie 1945 a fost refugiată împreună cu familia sa datorită persecuţiilor etnice, urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea Palatca, judeţul Cluj, în localitatea Chesău.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 525 din 29 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 21431 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă şi obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada martie 1943 - martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OGnr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că proba testimonială administrată în cauză este concludentă, martora M.A. relatând instanţei detalii ale refugiului reclamantei, împreună cu familia acesteia, fapte pe care le-a cunoscut direct şi în care a fost implicată personal.
Împotriva acestei sentinţei considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat hotărârea pe baza audierii unui singur martor ori, potrivit legii erau necesare două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date:data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetaten român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: "a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate" iar art. 2 din HG nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. In această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral."
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor OGnr. 105/1999, aprobate prin HGnr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)] sau în lipsa actelor oficiale, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, deşi au fost depuse de către reclamantă declaraţiile autentificate ale martorilor H.M. şi A.A. din al căror conţinut rezultă că, reclamanta împreună cu mama sa s-a refugiat din localitatea de domiciliu (comuna Palatca, judeţul Cluj) urmare a persecuţiilor etnice în satul Chesău, comuna Mociu, judeţul Cluj, până în luna martie 1945 instanţa a dispus administrarea nemijlocită a probei cu martori.
Astfel, în temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. civ., martora M.A. arată că reclamanta a fost refugiată din localitatea Palatca din luna martie 1943 până în martie 1945.
Analizând conţinutul celor trei declaraţii date în cauză, Înalta Curte constată că acestea nu sunt suficient de concludente întrucât:
- martorul A.A. s-a refugiat în altă perioadă (20 octombrie 1940) şi în altă localitatea decât reclamanta;
- H.M. nu a depus la dosarul cauzei hotărâre din care să rezulte că a fost refugiat în aceeaşi perioadă cu reclamanta, aşa cum se susţine;
- martora M.A. nu specifică locul de refugiu al reclamantei.
Or, potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată, în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.
Cum în speţă materialul probator administrat este insuficient pentru a conduce la concluzia unei împrejurări de fapt deplin stabilite se impune completarea probatoriului, întrucât declaraţiile martorilor date în cauză nu sunt de natură să facă dovada deplină a persecuţiei etnice, respectiv a refugiului.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 525 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1395/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1401/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
