ICCJ. Decizia nr. 1459/2008. Contencios. Anulare hotarare emisa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor(L32/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1459/2008
Dosar nr. 8062/2/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1721 din 219 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamantul C.T. în contradictoriu cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, privind anularea Deciziei de sancţionare nr. 113311 din 28 iulie 2006, ca neîntemeiată.
În motivarea contestaţiei se va reţine că prin Decizia atacată s-a dispus în baza art. 39 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 32/2000, modificată şi completată, sancţionarea cu avertisment scris a conducătorului executiv al SC O. SA, deoarece în acţiunea de control efectuată de inspectori ai pârâtei la 13 iulie 2006 şi, respectiv, 14 iulie 2006 s-au identificat puncte volante în zona Podului Colentina, unde se vindeau poliţe R.C.A. ale Sucursalei O. Aviatorilor, în condiţiile în care prin adresa nr. 183163 din 5 iulie 2005, a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se interzisese acest tip de încheiere a asigurărilor R.C.A.; s-a reţinut că reclamantul, în calitate de conducător şi coordonator al activităţii societăţilor de asigurare a organizat defectuos activitatea de control a agenţilor şi brokerilor de asigurare, fiind astfel încălcată obligaţia desfăşurării cu prudenţă şi profesionalism a activităţii în perioada 11 iulie 2006 - 19 iulie 2006, instanţa de fond menţinând Decizia atacată ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.T., susţinând că în mod greşit instanţa de fond a reţinut ca legală Decizia de sancţionare, deoarece aceasta nu cuprinde fapta săvârşită şitextul de lege încălcat; totodată, în mod greşit s-a reţinut culpa sa şi existenţa unei răspunderi personale, răspunzător de încălcarea interdicţiei cuprinse în circulara Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 173163 din 5 iulie 2006 fiind brokerul de asigurare F.A.
În drept au fost invocate art. 39 alin. (2) şi (3) şi art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supraveghere a asigurărilor, art. 17 din OG nr. 2/2001 regimul juridic al contravenţiilor, art. 304 pct. 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Decizia de sancţionare nr. 113311 din 28 iulie 2006 cuprinde, în mod detaliat, fapta săvârşită şi pentru care s-a aplicat sancţiunea cu avertisment scris.
Cu privire la punctul 2 din tematica de control, referitor la verificarea îndeplinirii prevederilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu care asigurătorul trebuie să îşi organizeze şi să îşi desfăşoare activitatea "cu prudenţă şi profesionalism, în concordanţă cu natura şi mărimea activităţii prestate, în perioada 11 iulie 2006 - 19 iulie 2006. În acţiunea de control efectuată pe teren în vederea identificării de puncte volante de vânzare a poliţelor R.C.A. s-au constatat:
a)în data de 13 iulie 2006 s-au identificat doua puncte volante în zona podului Colentina, care vindeau poliţe R.C.A. ale Sucursalei O. Aviatorilor.Drept confirmare a fost întocmită poliţa cu seria nr. 2170903 din 13 iulie 2006;
b)în data de 14 iulie 2006 s-au identificat trei puncte volante în zona podului Colentina, care vindeau poliţe R.C.A. ale Sucursalei O. Aviatorilor. Drept confirmare a fost întocmită poliţa cu seria nr. 2170924 din 14 iulie 2006".
În mod neîntemeiat societatea afirmă, ca niciunde în decizie nu se menţionează care este fapta dintre cele enumerate la alin. (2) al art. 39 din Legea nr. 32/2000, pe care a săvârşit-o, în condiţiile în care alin. (3) al art. 39 face trimitere expresă la faptele prevăzute la alin. (2).
Ori, nerespectarea prevederilor art. 20 din Legea 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, constituie contravenţie potrivit prevederilor art. 39 alin. (2) lit. d) din lege.
Instanţa de fond în mod corect a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 32/2000. În acest sens, instanţa constată încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. a)) din Legea nr. 32/2000, respectiv faptul că SC A.R. - A. SA nu a organizat desfăşurarea activităţii cu prudenţă şi profesionalism, în concordanţă cu natura şi mărimea activităţii desfăşurate, ca şi încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) lit. b) din acelaşi act normativ, în sensul că nu a supravegheat activitatea agenţilor, subagenţilor şi agenţilor subordonaţi, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare.
Cum faptele menţionate constituie contravenţii în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (2) lit. a), d) şi p), urmând a fi sancţionate în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 32/2000, i-a fost aplicată reclamantului sancţiunea cu avertisment scris. Potrivit art. 39 alin. (3) din Lege „săvârşirea cu intenţie sau din culpă, prin comisiune sau omisiunea vreuneia din faptele prevăzute la alin. (2) se sancţionează", la lit. a) statuând „cu avertisment scris".
În ceea ce priveşte motivul privind situaţia brokerului de asigurare mandatul funcţionează de la asigurat către broker art. 35 alin. (10) din Legea 32/2000, modificată, impune condiţia unei împuterniciri primite din partea asigurătorilor şi/sau reasiguratorilor, în baza căreia brokerii pot emite documentele de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului/reasiguratorului, au dreptul să colecteze primele şi să plătească despăgubirile în numele asigurătorului aşa încât obligaţiile părţilor sunt stabilite şi în relaţia asigurător - broker, conform dreptului comun în materie de mandat comercial, aplicabil în completarea contractului de intermediere ca şi „contract nenumit".
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.T. împotriva sentinţei civile nr. 1721 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1403/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1464/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
