ICCJ. Decizia nr. 1406/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1406/2008
Dosar nr. 2473/36/2007
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul N.C. a chemat în judecată C.J.P. Tulcea, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de strămutat în condiţiile O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fost modificată şi completată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea N.B. judeţul Tulcea, că părinţii acestuia au fost strămutaţi şi că pe cale de consecinţă şi el îndeplineşte condiţiile pentru a i se recunoaşte calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 775/CA din 15 noiembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamant, în sensul anulării hotărârii din 31 august 2007 emisă de pârâtă, şi stabilirii în favoarea acestuia a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că beneficiază de drepturile compensatorii prevăzute de O.G. nr. 105/1999 nu numai persoanele, cetăţeni români, care au suferit în mod direct de pe urma persecuţiilor din motive etnice, dar şi copii născuţi în timpul refugiului părinţilor în perioada prevăzută de lege, întrucât aceştia au resimţit consecinţele persecuţiilor, iar asupra lor s-a răsfrânt îngrădirea libertăţii părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine, pe de o parte că, întrucât reclamantul s-a născut în anul 1944 în mod greşit s-a reţinut că acesta a fost strămutat din Bulgaria, schimbul de populaţie având loc în anul 1940.
Pe de altă parte, se arată că intimatul-reclamant nu a fost strămutat din Bulgaria, fiind născut după strămutarea părinţilor săi care a avut loc în septembrie 1940, soluţia instanţei de fond fiind dată cu greşita aplicare a prevederilor art. 2 din H.G. nr. 127/2002 şi a celor ale Legii nr. 189/2000.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
-c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate; iar art. 2 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicare prevederilor O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.";
În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant s-a născut „după strămutarea părinţilor săi”. Or, această situaţie, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, a avut aceleaşi consecinţe datorate condiţiilor precare de viaţă ale familiei sale şi asupra intimatului - reclamant.
Într-adevăr, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, că ceea ce prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinţilor intimatului-reclamant de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în perioada prevăzută de lege, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) când atât părinţii cât şi copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.
Înalta Curte, constată astfel că atât soluţia instanţei de fond cât şi motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis şi necontradictoriu de stabilire a situaţiei de fapt şi de înţelegere a finalităţii legii.
Mai mult, Înalta Curte constată că instanţa de fond a considerat corect că a raţiona altfel ar însemna ca la condiţii identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se principiile constituţionale ale egalităţii de tratament şi ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (cu denumirea simplificată de Convenţia europeană a drepturilor omului).
Prin urmare, Înalta Curte, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul declarat în cauză în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 775/CA din 15 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1405/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1408/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
