ICCJ. Decizia nr. 1409/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1409/2008
Dosar nr. 509/46/2007
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 mai 2007, reclamantul D.N. a chemat în judecată U.N.B.R. şi Baroul Vâlcea, solicitând anularea deciziei din 28 iunie 2006 şi a hotărârii din 11 ianuarie 2006 şi obligarea pârâţilor să-l primească în profesia de avocat, cu scutire de examen.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultăţii de Drept din Universitatea Bucureşti din 1976 cu diplomă de licenţă şi are o vechime în profesia de jurist de peste 20 de ani, incluzând şi perioadele în care a funcţionat ca ofiţer de poliţie cu activitate judiciară.
Cu toate acestea, a precizat reclamantul, pârâţii i-au respins cererea de primire ca avocat fără susţinerea unui examen, cu motivarea că persoanele ce au exercitat funcţii asimilate consilierilor juridici nu pot beneficia de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
Prin sentinţa nr. 101 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamantul nu a făcut dovada echivalării funcţiilor exercitate în M.I.R.A., cu aceea de consilier juridic, astfel încât nu îndeplineşte cerinţa legală de a fi îndeplinit funcţia de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul D.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a interpretat în mod greşit prevederile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, reţinând contrar probelor administrate că activitatea cu caracter judiciar desfăşurată de lucrătorii de poliţie nu poate fi asimilată celei de consilier juridic.
S-a mai învederat că instanţa de fond a ignorat adresa emisă de M.I.R.A., în aplicarea H.G. nr. 498/2004, din care rezultă echivalarea funcţiilor exercitate în poliţie pe o durată de peste 10 ani cu profesia de consilier juridic.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune anularea actelor administrative atacate şi obligarea pârâţilor la primirea reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, după absolvirea facultăţii în anul 1976 şi până în anul 2000, reclamantul a îndeplinit funcţii specifice poliţiei în cadrul structurilor M.I.R.A., stagiu care, potrivit H.G. nr. 498/2004 se echivalează cu cel în funcţia de consilier juridic.
În acest sens, s-a depus la dosar adresa din 6 iulie 2005 prin care M.I.R.A. confirmă faptul că reclamantul „ a desfăşurat activităţi cu profil juridic prin natura atribuţiilor prevăzute în fişa postului, precum şi cu specializările obţinute în baza studiilor absolvite”, lucrând ca ofiţer specialist principal (judiciar), inspector, inspector principal, ofiţer specialist principal, în perioade ce însumate depăşesc 10 ani.
Întrucât aceste funcţii specifice poliţiei sunt echivalente funcţiei civile de consilier juridic potrivit O.G. nr. 28/2002, modificate prin Legea nr. 420/2003 şi normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2004 şi având în vedere şi împrejurarea că, din anul 2003 şi până la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, reclamantul a exercitat funcţia de consilier juridic la o societate comercială, rezultă că acesta îndeplineşte cerinţa de a fi activat cel puţin 10 ani ca şi jurisconsult sau consilier juridic.
Astfel, în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că reclamantul nu ar fi îndeplinit condiţia de vechime în cele două funcţii, potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 republicată.
Curtea va avea în vedere şi prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 100/2007, potrivit cărora constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică sau magistratul asistent a fost, printre altele, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice.
Aşadar, Curtea va constata că actele administrative sunt nelegale, reclamantul întrunind cerinţele generale cuprinse în art. 9 şi 16 din actul normativ sus-menţionat pentru primirea în avocatură fără examen.
În ce priveşte caracterul permisiv al dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din lege, este real că textul evocă posibilitatea primirii în profesie cu scutire de examen, ceea ce nu înseamnă însă că U.N.B.R. poate refuza cererea pe motive de oportunitate.
Referitor la dreptul pârâţilor de a aprecia dacă reclamantul poate fi primit în avocatură fără examen, această apreciere trebuie să fie obiectivă, în cauză nefăcându-se dovada că reclamantul nu ar corespunde profesiei de avocat.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea admiţând recursul, va casa sentinţa atacată şi va admite acţiunea, în sensul anulării celor două acte administrative contestate şi al obligării pârâţilor să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire de examen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.N. împotriva sentinţei civile nr. 101/F-C din 31 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea.
Anulează decizia nr. 124 din 28 iunie 2006 a consiliului U.N.B.R. precum şi hotărârea din 11 ianuarie2006 a Consiliului Baroului Vâlcea şi obligă pârâţii să-l primească pe reclamant în profesia de avocat, cu scutire examen.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1408/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1418/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
