ICCJ. Decizia nr. 1522/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1522/2008
Dosar nr. 1267/2/2006
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 23 ianuarie 2006 reclamanta Fundaţia C. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în prezent Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, C.N.P.D.A.S. şi I.N.E.M.R.C.M. solicitând obligarea acestora de a încheia Protocolul de predare-preluare şi cu privire la restul imobilului din Bucureşti, Str.P.I.F. sector 3, cu excepţia fostei sinagogi.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâtul, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, a încheiat Protocolul de predare-preluare din 31 august 2004 prin care s-a restituit integral suprafaţa de teren de la adresa indicată , însă etajul şi o parte a parterului imobilului construcţie nu au fost restituite, cu toate că prin nota de constatare, Comisia specială de restituire, constituită potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 83/1999, a stabilit că întreg imobilul se restituie Fundaţiei C.
Reclamanta a precizat că, ulterior încheierii procesului verbal, a solicitat motivat prin adresele din 05 mai 2005 şi din 29 iunie 2005 încheierea Protocolului de predare-preluare şi pentru restul imobilului, însă pârâţii au refuzat nejustificat, în mod constat, să soluţioneze favorabil cererea cu încălcarea dreptului de proprietate al Fundaţiei C.
În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Pârâtul, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, fost Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta C.N.P.D.A.S., a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de obiect a acţiunii.
La termenul de judecată din data 10 mai 2006 Curtea a respins excepţiile invocate pentru considerentele reţinute prin încheierea de şedinţă de la acel termen.
Astfel, instanţa a reţinut că are calitate procesuală C.N.P.D.A.S., întrucât prin adresa din 16 decembrie 2002 a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei către Fundaţia C. s-a făcut menţiunea că sarcina de a proceda la încheierea Protocolului s-a transmis I.N.E.M.R.C.M. şi C.N.P.D.A.S. De asemenea, prin încheierea din aceeaşi dată, Curtea de Apel a constatat că acţiunea are ca obiect refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri privitoare la încheierea unui protocol.
Prin sentinţa civilă nr. 1656/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că procedura de restituire a întregului imobil nu s-a concretizat deoarece între părţi au apărut diferende cu privire la o parte din imobil. Or, acestea trebuie rezolvate de Comisia de retrocedare conform art. 4 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999; iar în ce priveşte adăugirile ulterioare făcute imobilului, aceste litigii cad în competenţa instanţelor de drept comun.
Împotriva acestei sentinţei a declarat recurs în termen reclamanta.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă: că imobilul în discuţie, prevăzut la poziţia 14 din anexa la O.U.G. nr. 83/1999, trebuie restituit reclamantei, în acelaşi sens fiind: adresa din 21 februarie 2000 a Ministerului Funcţiei Publice, nota de constatare din 15 iunie 2001 a Comisiei speciale de restituire, adresele din 26 iulie 2002 şi din 5 august 2001 ale Ministerului Informaţiilor Publice; că Ministerul refuză să încheie Protocolul suplimentar pentru predarea restului imobilului motivând că reclamanta nu prezintă acte doveditoare a proprietăţii asupra restului de imobil sau al predării acestuia către Statul Român; că din probele administrate rezultă că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru restituirea imobilului, cu excepţia fostei sinagogi; că supraetajarea corpurilor de clădire s-a executat de către comunitatea evreiască în anul 1947; că în perioada 1958 –1975 corpurile, de mici dimensiuni, au fost demolate pe locul lor ridicându-se corpul, care reprezintă 14,46% din suprafaţa întregului imobil, astfel încât imobilul trebuie predat în totalitate, fiind întrunite cerinţele pct. 7 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 83/1999.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Din probele administrate în cauză rezultă următoarele:
Prin H.G. nr. 1334/2000 pentru completarea anexei la O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România printre imobilele care fac obiectul O.U.G. nr. 83/1999 a fost inclus la poziţia din anexă şi imobilul situat în strada P.I.F., Bucureşti, cu destinaţia iniţială azil israelit pentru bătrâni E., intrat în proprietatea statului român prin Decretul - Lege nr. 842/1941. Imobilul este compus din teren în suprafaţă totală de 3.000 m.p. şi clădire cu suprafaţa construita de 2.011 m.p. şi suprafaţă desfăşurată de 3.451 m.p. O parte a imobilului - o suprafaţă de teren de 142 m.p. şi o construcţie de 134 m.p. (fosta sinagogă) - a făcut obiectul contractului de schimb de bunuri imobile încheiat la 05 decembrie 1969 între Statul Român şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, contract autentificat la notariatul de Stat Local Bucureşti.
Prin adresa din 21 februarie 2000 Ministerul Funcţiei Publice arată că sunt îndeplinite condiţiile pentru restituirea imobilului conform O.U.G. nr. 83/1999, privind restituirea unor imobile aparţinând comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.
Prin nota de constatare din 15 iunie 2001 Comisia specială de restituire constituită potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/1999, a stabilit că imobilul se restituie Fundaţiei C.
Ministerul Informaţiilor Publice, prin adresa din 26 iulie 2002 trimisă Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei subliniază necesitatea încheierii protocolului de predare-preluare a imobilului.
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a fost de acord că se impune restituirea integrală a imobilului, după cum se menţionează în adresele din 05 august 2001 şi din 16 decembrie 2002, trimise către Casa de Pensii şi Institut.
Ulterior Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a refuzat să încheie protocolul de predare-preluare pentru întreg imobilul, iar la 31 august 2004 s-a încheiat Protocolul de predare-preluare din 31 august 2004 prin care s-a restituit integral suprafaţa de teren, însă etajul şi o parte a parterului imobilului nu au fost restituite.
În protocolul încheiat conform art. 5 din O.U.G. nr. 83/1999 s-a menţionat că nu face obiect al predării-preluării partea din imobil (fost sinagogă - teren în suprafaţă de 142 m.p. şi construcţie în suprafaţă de 134 m.p.) ce a constituit obiect al contractului de schimb de bunuri imobile încheiat la data de 05 decembrie 1969 între Statul Român (reprezentat de Ministerul Sănătăţii) şi Federaţia Comunităţii Evreieşti din România, autentificat la Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucureşti. Totodată, părţile au menţionat în protocol faptul că, pentru celelalte spaţii în care funcţionează pârâtul I.N.E.M.R.C.M., ce nu fac obiectul protocolului, urmează ca, pe măsura clarificării situaţiei lor juridice, să se încheie un nou protocol de predare-preluare.
Aşadar, părţile au convenit încheierea unui nou protocol pe măsura clarificării situaţiei juridice a părţii din imobil nerestituit (etaj şi parte din pater).
Diferendele apărute între părţi s-au referit la faptul că nu există dovada certă că etajul a fost construit de comunitatea evreiască, la faptul că nu s-a demonstrat clar că unele corpuri de clădire au existat, au fost demolate după preluarea imobilului de către stat şi pe amplasamentul lor s-au ridicat alte corpuri de clădire.
În art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 83/1999 şi în Normele metodologice de aplicare a ordonanţei, se menţionează că procedurile de restituire care nu au fost finalizate vor fi îndeplinite de către Comisia specială de retrocedare.
Cum în cazul de faţă procedura de restituire a întregului imobil nu s-a realizat datorită diferendelor sus-precizate, devin incidente aceste norme, Comisia specială de retrocedare urmând să aibă în vedere şi dispoziţiile pct. 7 din Norme referitoare la adăugirile efectuate la imobil, dacă acestea au fost îndeplinite de către deţinător după preluarea bunului de către stat.
Aşadar, conform normelor legale precizate, nu este de competenţa instanţei de contencios administrativ să stabilească dacă asupra etajului clădirii comunitatea evreiască a avut drept de proprietate, dacă au existat unele corpuri de clădire predate statului, care ulterior au fost demolate şi s-au construit alte corpuri de clădire, care este ponderea lor din aria desfăşurată actuală şi care este contravaloarea acestora.
De aceea, în mod corect instanţa de fond a apreciat că refuzul de încheiere a unui Protocol suplimentar pentru restul imobilului nu este un refuz nejustificat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada clarificării situaţiei juridice a restului imobilului, conform celor convenite prin Protocolul încheiat la data de 31 august 2004 şi în conformitate cu art. 1 şi art. 4 din O.U.G. nr. 83/1999 şi cu Normele de aplicare a ordonanţei.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Fundaţia C. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1656 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 1519/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1524/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
