ICCJ. Decizia nr. 1614/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1614/2008
Dosar nr.1395/33/2007
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 732 din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta B.E., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 20983 din 12 aprilie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 şi să-i acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că soţul reclamantei şi familia acestuia s-au refugiat, în anul 1944, din localitatea de domiciliu Cetatea Albă în România.
împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, în temeiul art. 3041 C. proc. civ. a declarat recurs C.J.P. Cluj.
În motivarea recursului, pârâta arată, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a obligat-o la recunoaşterea calităţii de refugiat a reclamantei, întrucât această calitate o are numai soţul său decedat; de asemenea, se arată în motivarea recursului, hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât schimbarea domiciliului familiei soţului reclamantei nu poate fi considerată „refugiu" din motive etnice ci reprezintă o alegere personală a tatălui soţului reclamantei în ce priveşte schimbarea locului de muncă.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Tot astfel, conform art. 3 din acelaşi act normativ, „Soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) - e) şi lit. g), va beneficia începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în condiţiile prezentei ordonanţe, de o indemnizaţie lunară de 100 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declaraţia dată în anul 1944, în faţa autorităţilor române, de B.P., tatăl soţului reclamantei, B.G., eliberată de Arhivele Naţionale cu adresa din 27 iunie 2006, rezultă, într-adevăr, calitatea de refugiat a acestuia.
În cauză, dovada refugiului soţului intimatei - reclamante s-a făcut, aşadar, conform legii, împrejurare faţă de care în mod corect a procedat instanţa de fond admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de art. 3 din OG nr. 105/1999.
Că aceste drepturi sunt recunoscute intimatei - reclamante în calitatea sa de soţie supravieţuitoare, rezultă în mod expres, atât din considerentele sentinţei recurate cât şi din dispozitivul acesteia, criticile recurentei cu privire la acest aspect nefiind, aşadar, întemeiate; de asemenea, în ceea ce priveşte perioada de refugiu, menţionată în dispozitivul sentinţei recurate, este evident că aceasta se referă la soţul reclamantei iar nu la aceasta din urmă, pentru care, oricum, nu ar avea relevanţă, întrucât, potrivit legii, indemnizaţia de care beneficiază, în calitatea de soţ supravieţuitor, este fixă, nedepinzând de numărul anilor de refugiu.
Nu poate fi reţinută nici critica recurentei, potrivit căreia schimbarea domiciliului familiei soţului reclamantei ar fi fost determinată de schimbarea locului de muncă al tatălui acestuia, neputând fi, deci, considerată „refugiu" din motive etnice.
Aceasta, întrucât din conţinutul declaraţiei date de către B.P. în faţa autorităţilor române în anul 1944 rezultă, în mod expres, atât calitatea de refugiat cât şi motivul care a determinat refugiul, acesta fiind precizat la pct. 10 din declaraţie, unde se menţionează, ca act depus alături de declaraţie, „Fişa de evacuare din anul 1944 eliberată de P.P.Ţ.".
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se, ca fiind temeinică şi legală, sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei nr. 732 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1613/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1615/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
