ICCJ. Decizia nr. 1587/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1587/2008
Dosar nr. 1612/33/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta D.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21390 din 27 iunie 2007 şi recunoaşterea calităţii de refugiată din motive etnice, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1940 - 1944 localitatea de domiciliu, Valea Drăganului, a fost sub ocupaţie hortistă, ceea ce a determinat refugiul său.
Prin sentinţa civilă nr. 727/2007 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 - 15 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că din probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declaraţiile autentice ale martorilor, precum şi declaraţia martorului audiat nemijlocit de instanţă, rezultă că reclamanta a fost nevoită să se refugieze ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, aceasta încadrându-se în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit aşadar să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând că potrivit legii ar trebui să existe două surse de informaţie în ce priveşte data de plecare, localitatea de domiciliu, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu, iar, prima instanţă, cu nerespectarea acestei reguli, a procedat la stabilirea drepturilor în baza unui singur martor, insuficient însă potrivit rigorilor legii.
Intimata reclamantă D.V. a depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând, pe cale de excepţie, nulitatea recursului declarat pentru lipsa menţiunii privind hotărârea atacată, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie constată nefondată excepţia nulităţii recursului, excepţie invocată de intimata, reclamantă, urmând a o respinge ca atare, motivat de faptul că în cuprinsul recursului declarat se indică atât hotărârea atacată cât şi dosarul în care aceasta a fost pronunţată.
Totodată, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constatată nefondat recursul declarat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, declaraţia martorului D.V., audiată nemijlocit de instanţă, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 727/2007 din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1589/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
