ICCJ. Decizia nr. 1630/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1630/2008
Dosar nr.1870/1/2008
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4183 din 1 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei nr. 320 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi pe fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamanta D.S. a solicitat obligarea pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că probele administrate în cauză - acte şi declaraţii de martori - nu fac dovada susţinerilor reclamantei, potrivit cărora aceasta ar fi fost refugiată, în perioada 1 martie 1942 - martie 1945, pe criterii etnice, astfel că aceasta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare D.S., susţinând că în mod eronat a fost casată sentinţa civilă nr. 320 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, completul Înaltei Curţi discriminând-o social întrucât face parte din etnia romilor.
În opinia contestatoarei, Înalta Curte nu a recunoscut persecuţiile etnice şi exterminările rasiale la care a fost supusă etnia romilor de către trupele de ocupaţie hortistă din Ardealul de Nord, deşi martorii ale căror declaraţii sunt ataşate la dosar au perceput direct acele evenimente, specificând motivul refugiului familiei sale.
În susţinerea contestaţiei, prin scriptul transmis ulterior, la 11 martie 2008, având ataşate copii ale actelor existente la dosar şi a sentinţei civile nr. 576/2007 a Curţii de Apel Cluj, s-a solicitat a avea în vedere împrejurarea că altor persoane aflate în situaţii similare le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că se impune adoptarea soluţiei de respingere a contestaţiei în anulare de faţă, pentru considerentele în continuare arătate.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.
Reglementând contestaţia în anulare obişnuită, art. 317 alin. (1) C. proc. civ. prevede că pot fi atacate pe această cale hotărârile irevocabile atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, sau când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prim ipoteză a textului vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecăţii, care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, acestea putând consta doar în neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o apreciere.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de „greşeală materială" nu poate fi interpretată extensiv. In orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situaţiei de fapt în urma aprecierii probelor, cum pretinde contestatoarea, şi nici modul cum instanţa a înţeles să interpreteze prevederile legale ori să verifice modalitatea în care acestea au fost aplicate de prima instanţă, întrucât într-o atare situaţie s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă odată a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este admisibil.
Aspectele invocate de contestatoare nu pot fi circumscrise motivelor expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 teza I C. proc. civ. pentru care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, vizând indiscutabil modalitatea de apreciere a probelor şi de aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa de control judiciar.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte teza a II-a a art. 318 C. proc. civ. se impune precizarea că, faţă de formularea clară a textului, contestaţia poate fi exercitată numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze unul din motivele de casare cu care a fost investită prin cererea de recurs ori prin memoriul separat depus în interiorul termenului de recurs şi numai atunci când recursul a fost respins sau admis, în parte, nu şi situaţia de casare sau modificare totală, cum este cazul în fată.
Subiectul contestaţiei în anulare este, aşadar, în situaţia astfel reglementată, recurentul care a învestit instanţa de control judiciar cu un motiv de nelegalitate a hotărârii ce nu a fost examinat, intimatul putând dobândi o atare calitate numai atunci când ar fi invocat o excepţie care, dacă priveşte un motiv de ordine publică, ar fi dus la casarea sau modificarea hotărârii, contestatoarea neinvocând un astfel de aspect.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte respinge prezenta contestaţie în anulare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.S. împotriva Deciziei nr. 4183 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1625/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1659/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
