ICCJ. Decizia nr. 1741/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1741/2008
Dosar nr. 5860/42/2006
Şedinţa publică de la 22 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 august 2006 reclamanta SC S.C. SA fostă SC C.S.C. SRL Azuga, prin administrator judiciar SC P. SRL Ploieşti, a solicitat anularea deciziei din 7 iulie 2006 emisă de A.N.A.F. şi a deciziei de impunere din 17 ianuarie 2006 emisă de D.G.F.P. Prahova.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că obiectul contestaţiei l-a constituit suma de 3.873.544 RON impozit pe profit stabilit suplimentar, 1.422.753 RON dobânzi şi 426.040 RON penalităţi de întârziere, fiind motivată pe faptul că baza de impunere a anului 2003 nu a fost diminuată, diferenţele favorabile de valoare ale acţiunilor deţinute de SC R. SA se constituie într-un venit neimpozabil iar acţiunile au constituit obiect al unui gaj ce a fost executat silit şi că înregistrarea eronată a pierderilor din creanţe datorate de SC H. SRL nu constituie o influenţă asupra profitului.
A mai susţinut reclamanta că prin decizia din 7 iulie 2006 i-a fost greşit respinsă contestaţia întrucât diferenţa dintre valoarea titlurilor de participare la momentul executării lor silite de către SC S.T. SA Mediaş şi valoarea iniţială a acestor titluri nu reprezintă venit impozabil în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 8.1 din instrucţiunile aprobate prin H.G. nr. 859/2002.
A mai precizat reclamanta că în ceea ce priveşte constituirea provizionului pentru SC H. SRL Slobozia înregistrarea greşită efectuată de societate nu are nicio influenţă asupra profitului.
Prin sentinţa civilă nr. 39/2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte, menţinându-se actele contestate pentru sumele de 3.541.331 RON impozit pe profit, 1.300.731 RON dobânzi şi 389.546 RON penalităţi, precum şi pentru sumele necontestate din decizia de impunere.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu datorează impozitul pe profit aferent anului 2003, de 332.213 RON pentru suma de 1.328.854 RON reprezentând provizionul constituit pentru SC H. SRL, care a fost anulat pe baza hotărârii definitive de intrare în faliment a SC H. SRL, întrucât potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suma nu influenţează profitul.
În ce priveşte suma de 17.683.895 RON reprezentând venituri obţinute din cedarea titlurilor de participare deţinute de reclamantă la SC R. SA Alba Iulia către S.T. SA Mediaş, instanţa, pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a reţinut că reclamanta datorează impozit pe profit conform art. 8 din Legea nr. 414/2002 şi pct. 8.1 din H.G. nr. 859/2002, întrucât s-a realizat un transfer de proprietate al acţiunilor prin cesiune.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri în termen reclamanta şi pârâta D.G.F.P. a judeţului Prahova în nume propriu şi pentru A.N.A.F.
În motivarea recursului formulat de reclamantă s-a arătat în esenţă: că decizia de impunere nr. 304/2006 a fost dată în urma unui control parţial şi operaţiunile respective s-au regăsit în bilanţurile contabile ale anilor anteriori fără să se considere de către D.G.F.P. a judeţului Prahova că reclamanta nu a efectuat înregistrări contabile corecte, o primă consecinţă fiind accesoriile fiscale calculate, de 1.690.277 RON, că expertul a tras o concluzie eronată referitor la transferul proprietăţii asupra pachetului de acţiuni deţinute de reclamantă la SC R. SA către S.T. SA Mediaş; că expertul nu putea calcula accesoriile fiscale şi nu putea stabili culpa reclamantei nefiind învestit cu acest obiectiv; că valoarea acţiunilor a fost decisă de A.G.A. a SC R. SA şi nu de un acţionar pentru propriul pachet de acţiuni (A.G.A. a SC C. SA); că prin hotărârea A.G.A. a SC C. SA din 25 martie 2003 s-a dispus cu privire la evidenţierea în contabilitatea proprie a înregistrărilor legale rezultate din diferenţa de valoare la pachetul de acţiuni de la SC R. SA; că acest aspect este important deoarece transferul proprietăţii nu s-a făcut la un preţ negociat şi a avut loc nu prin cesiune, ci prin executarea gajului asupra pachetului de acţiuni, că diferenţele favorabile de valoare privind pachetul de acţiuni transferat către creditor prin executarea gajului, reprezentând un aport la capitalul social al acelei societăţi, se înregistrează la reclamantă într-un cont de rezervă şi impozitarea se face doar dacă sumei i se schimbă destinaţia; că potrivit art. 8 lit. b) din Legea nr. 414/2002 aceste sume sunt neimpozabile.
În motivarea recursului declarat de pârâte s-a arătat în esenţă: că, în ce priveşte provizioanele se aplică dispoziţiile Legii nr. 414/2002 şi ale H.G. nr. 859/2002 şi nu H.G. nr. 830/2002 şi că reclamanta, neînregistrând anularea provizionului la cheltuieli nedeductibile în contul „pierderi din creanţe” şi-a diminuat baza de impozitare pe anul 2003.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la suma de 17.683.895 RON reprezentând, conform susţinerilor organelor fiscale, venituri obţinute din cedarea titlurilor de participare deţinute de SC C.S.C. SRL Azuga la SC R. SA Alba Iulia către S.C. S.T. SA Mediaş.
Din probele administrate în cauză rezultă că titlurile de participare deţinute de SC C. la SC R. (865.212 acţiuni) au fost constituite gaj în favoarea creditorului S.T. SA Mediaş, conform contractului din 10 septembrie 2003 pentru datoria în cuantum de 245.782.367.447 RON.
Contractul de garanţie a fost învestit cu formulă executorie la cererea creditorului de către Judecătoria Ploieşti în Dosarul nr. 14396/2003 şi s-a efectuat executarea, astfel încât reclamanta a operat în evidenţa contabilă stingerea datoriei faţă de S.T. prin ieşirea din patrimoniu a titlurilor de participare la SC R. SA (865.212 acţiuni) cu valoarea contabilă de 183.000.000.000 RON.
Este de precizat faptul că valoarea cu care s-au mărit titlurile de participare a fost stabilită prin Hotărârea A.G.A. din 16 septembrie 2002 a SC R. SA. Diferenţa faţă de valoarea de înregistrare în contabilitate a acţiunilor executate şi valoarea prin care s-a stins datoria a fost înregistrată în evidenţa contabilă a SC C.S. SA pe baza acestui act, a actului adiţional la actul constitutiv al SC R. SA şi a certificatelor de menţiuni.
Înregistrarea s-a operat ca o ieşire din patrimoniu a acţiunilor şi a fost efectuată în conformitate cu pct. 36 din O.M.F. nr. 1784/2003, în creditul contului, art. contabil– creşterea de valoare înregistrată.
Organele fiscale, ca şi instanţa de fond, au apreciat operaţiunea de transmitere a titlurilor către T. ca un transfer de proprietate al acţiunilor prin cesiune, căreia i se aplică dispoziţiile pct. 8.1 din Instrucţiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, aprobate prin H.G. nr. 859/2002.
Calificarea este greşită.
Art. 8 lit. b) din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, prevede că diferenţele favorabile de valoare ale titlurilor de participare sunt venituri neimpozabile. Iar pct. 8.1 din H.G. nr. 859/2002 menţionează că veniturile obţinute ca urmare a aplicării prevederilor art. 8 lit. b) din lege sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, cesionării sau retragerii titlurilor de participare.
Enumerarea textului este limitativă şi nu poate fi extinsă la alte situaţii.
În cazul de faţă este vorba despre executarea silită şi nicidecum de cesiune. Nu sunt aplicabile nici dispoziţiile pct. 9.12 din H.G. nr. 859/2002, care se referă numai la vânzare şi la diferenţele nefavorabile şi de asemenea, situaţiile nu pot fi extinse la executarea silită şi la diferenţele favorabile.
În situaţia executării silite nu există vreo normă care să impună impozitarea.
Plusul de valoare al acţiunilor a fost înregistrat în contabilitatea reclamantei în contul special de rezervă. Conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 414/2002 această sumă ar putea fi impozitată numai în situaţia în care reclamanta i-ar schimba destinaţia.
Până în prezent, potrivit bilanţurilor contabile anuale, suma este evidenţiată în contul 1068 rezerve, cu aceeaşi destinaţie, diferenţă de valoarea titluri de participare.
Aşadar, impozitarea sumei obţinute din executarea silită a gajului a fost greşit impozitată, actele fiscale urmând a fi anulate în acest sens, în urma admiterii recursului declarat de reclamantă şi a admiterii în totalitate a acţiunii.
Referitor la suma de 1.328.854 RON privind constituirea unui provizion pentru SC H. Slobozia aflată în faliment .
Înalta Curte constată că sentinţa este corectă în această privinţă.
Din probele administrate în cauză rezultă că în luna martie 2003 reclamanta a constituit acest provizion, deductibil fiscal. Suma a fost scoasă din activ în luna mai 2003 în baza încheierii Tribunalului Ialomiţa din data de 15 iunie 2001 (Dosarul nr. 1841/2000) prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului SC H. SRL. În luna mai 2003 a fost anulat provizionul.
Organele fiscale au constatat că suma are caracter de pierdere şi cum nu concură la obţinerea veniturilor, nu este o cheltuială deductibilă, conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 414/2002 şi H.G. nr. 859/2002 pct. 9.1
Aprecierea organelor fiscale este eronată.
Regimul deductibilităţii fiscale a provizioanelor a fost reglementat special prin H.G. nr. 830/2002 care în art. 1 alin. (1) lit. a) prevede că „agenţii economici persoane juridice constituie provizioane deductibile fiscal pentru clienţii neîncasaţi, în cazul falimentului acestora, pe baza hotărârii judecătoreşti de deschidere prin care se atestă această situaţie, în limita creanţei neacoperite prin avansurile încasate şi garanţiile deţinute de agentul economic asupra clienţilor respectivi şi orice alte elemente asiguratorii. Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasării creanţei, înregistrării acesteia pe cheltuieli sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive de declarare a falimentului, prin care se certifică imposibilitatea încasării creanţei”.
Cum reclamanta a avut pierderi din creanţe înregistrate pentru SC H. SRL, în sumă de 13.288,.547.724 RON, pentru care în luna martie 2003 a constituit provizion, acesta este deductibil fiscal, societatea debitoare fiind declarată în faliment prin hotărâre judecătorească.
Pentru aceste considerente recursul declarat de pârâte va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordin publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C.S.C. SA Azuga, judeţul Prahova, în prezent SC S.C. SA Bucureşti, prin administrator judiciar SC P. SRL Ploieşti împotriva sentinţei nr. 39 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond admite în totalitate acţiunea formulată de reclamantă.
Anulează în totalitate deciziile nr. 115 din 7 iulie 2006 emisă de A.N.A.F. şi nr. 304 din 17 ianuarie 2006 emisă de D.G.F.P. Prahova.
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Prahova în nume propriu şi pentru A.N.A.F., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1740/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1742/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
