ICCJ. Decizia nr. 1817/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1817
Dosar nr. 1055/33/200.
Şedinţa publică din 8 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, anularea Hotărârii nr. 4765 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că în toamna anului 1940 a plecat împreună cu părinţii săi, din localitatea de domiciliu Halmăşd, jud. Sălaj, în localitatea Beiuş, judeţul Bihor, din cauza persecuţiilor etnice, exercitate de regimul hortyst.
Prin sentinţa civilă nr. 623 din 21 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.V., a dispus anularea hotărârii nr. 4765 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada noiembrie 1940-noiembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele existente la dosar, respectiv actele de stare civilă, declaraţiile autentificate şi cele date în faţa instanţei ale martorilor O.F.S. şi L.A., rezultă împrejurarea că mama reclamantului M.F. s-a refugiat, împreună cu acesta din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în toamna anului 1940, reîntoarcerea având loc în luna noiembrie 1944, fiind incidente dispoziţiile art. 1 din Legea 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Susţine, în esenţă, că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv hotărârea nr. 4765 din 21 februarie 2007, neobservând că aceasta se referă la cererea reclamantului M.V. de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de urmaş al soţiei M.F., al cărei statut de refugiat este invocat. Se mai arată că reclamantul beneficiază de indemnizaţie de refugiat, în calitate de titular, în baza Hotărârii nr. 4766 din 21 februarie 2007.
Recursul este întemeiat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.
Instanţa de fond a stabilit în mod eronat situaţia de fapt, reţinând că Hotărârea nr. 4765 din 21 februarie 2007 emisă de pârâtă şi a cărei anulare se solicită, are ca obiect cererea formulată de reclamant, pentru constatarea calităţii sale de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000.
Astfel, dovezile administrate în cauză, respectiv actele de stare civilă, declaraţiile autentificate ale martorilor, precum şi cele date în faţa instanţei, precum şi înscrisurile depuse de pârâtă în apărare, relevă aspectul că cererea formulată de reclamant şi înregistrată la Comisie sub nr. 2056, soluţionată prin Hotărârea nr. 4765/21 februarie 2007, este întemeiată pe calitatea de soţ supravieţuitor a acestuia, de pe urma defunctei M.F. (decedată la 18 martie 2002). Prin urmare, temeiul de drept al acestei cereri l-au constituit dispoziţiile art. 3 din Legea 189/2000 şi nu art. 1 lit. c) astfel cum, greşit, a reţinut prima instanţă.
Această situaţie, rezultă din actele anexate cererii depuse la Comisie (filele 24-27 din dosarul de fond), inclusiv declaraţiile autentificate ale martorilor, toate făcând referire la refugiul numitei M.F. (fostă G.), căsătorită cu M.V.
Mai mult, chiar depoziţiile martorilor audiaţi sub prestare de jurământ, în faţa instanţei de fond (filele 54-55), au făcut referire exclusiv la refugiul soţiei reclamantului, arătând că aceasta s-a refugiat cu părinţii săi şi la acel moment avea vârsta de 12 ani.
Pe de altă parte, la fila 28 din dosarul de fond, este depusă Hotărârea nr. 4766 din 21 februarie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, prin care reclamantului i-a fost admisă cererea nr. 2055 din 27 decembrie 2007, constatându-i-se calitatea de refugiat în temeiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Din economia dispoziţiilor Legii 189/2000, se desprinde regula conform căreia nu se pot cumula calitatea de refugiat în temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. c) cu cea de soţ supravieţuitor al persoanei refugiate reglementată de art. 3 din Lege, reclamantul formulând în faţa Comisiei cereri în sensul ambelor situaţii.
Faţă de aspectul că, prin Hotărârea nr. 4766 din 21 februarie 2007, autoritatea pârâtă i-a recunoscut reclamantului calitatea de refugiat în temeiul art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, în mod legal şi justificat aceiaşi autoritatea a respins a doua cerere depusă de reclamant, dar în calitate de soţ supravieţuitor al persoanei refugiate.
Având în vedere că, instanţa de fond nu a sesizat existenta celor două cereri şi a ignorat faptul că reclamantului îi fusese recunoscută calitatea de refugiat în temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, rezultă că soluţia pronunţată este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care,
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi ale art. 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, casându-se sentinţa atacată şi respingându-se acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinţei civile nr. 623 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de M.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1818/2008. Contencios → |
|---|
