ICCJ. Decizia nr. 1854/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1854/2008
Dosar nr. 4210/2/2007
Şedinţa publică de la 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2085 din 11 septembrie 2007, curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei C.A. prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC D. SA, obligarea pârâtei să-i predea copii legalizate ale dosarului său personal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în speţă a fost chemată ca pârâtă o persoană juridică de drept privat şi nu o autoritate publică, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, astfel că refuzul nejustificat al acesteia de a elibera un act nu poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ, instanţa de contencios administrativ fiind abilitată de lege să verifice legalitatea actelor emise de autoritatea publică pentru executarea sau organizarea executării legilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta C.A.
În motivarea cererii, recurenta arată, în esenţă, că a înţeles să cheme în judecată pârâta societatea comercială întrucât ea a preluat personalul de la SC K.I.M.G.B. SA în anul 2006, astfel încât trebuie obligată să-i pună la dispoziţie dosarul său de personal, întrucât reclamanta este angajat al societăţii.
Susţine recurenta că pârâta, deşi este persoană juridică de drept privat, a dobândit şi calitatea de autoritate publică pentru executarea şi organizarea executării legilor, pe baza cererii sale întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 130/1999, cerere adresată Inspectoratului Teritorial al Muncii (I.T.M.).
Pretinde recurenta că Inspectoratului Teritorial al Muncii şi-ar fi declinat competenţa de soluţionare cererii reclamantei în favoarea SC D. SA Bucureşti, pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Decretul nr. 92/1976 şi pentru încheierea actelor oficiale precum carnetul individual de muncă.
În fine, consideră recurenta că acţiunea sa este admisibilă, întrucât pârâta a refuzat în mod nejustificat să-i rezolve solicitarea referitoare la dreptul ei de salariat.
Recursul nu se fondează.
Instanţa de fond a reţinut în mod legal acţiunea ca inadmisibilă, având în vedere un aspect de ordin juridic esenţial: pârâta nu este o „autoritate administrativă” în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel încât refuzul ei (dacă el există, pentru că reclamanta nu a depus nici o dovadă) nu intră sub incidenţa Legii contenciosului administrativ.
Reclamanta poate să-şi valorifice drepturile pretinse, în ceea ce priveşte completarea carnetului de muncă de către angajator, în cadrul unui proces civil, iar nu în cadrul special al contenciosului administrativ, întrucât pârâta este o persoană juridică de drept privat, constituită pe temeiul Legii nr. 31/1990 privitoare de societăţile comerciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinţei civile nr. 2085 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1852/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1872/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
