ICCJ. Decizia nr. 1841/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1841/2008
Dosar nr. 1373/59/2007
Şedinţa publică de la 9 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţi de Apel Timişoara, reclamanta SC P.I. SR., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor, a solicitat suspendarea executării deciziei din 7 iunie 2007 emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei împotriva acestei decizii ce formează obiectul Dosarului nr. 1081/59/2007 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 232 din 2 octombrie 2007 a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziilor din 7 iunie 2007 emisă de Comisia de autorizare a antrepozitelor fiscale până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în contencios administrativ.
În considerentele sentinţei s-a arătat că în speţă se constată îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată, vând în vedere că este formulată acţiunea în contencios administrativ pentru anularea actelor fiscale dar şi ţinând seama de împrejurarea că reclamanta este o societate comercială care desfăşoară activităţi de comerţ şi de producţie, iar măsura revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal, are consecinţa producerii unui prejudiciu iminent asupra reclamantei ducând la stoparea activităţii acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin.
În motivele de recurs este criticată soluţia instanţei de fond pentru că a fost dată cu nerespectarea prevederilor art. 182 alin. (2) C. proc. fisc. care instituie obligaţia depunerii unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 RON, având în vedere că nu a fost depusă această cauţiune.
Pe fondul cererii de suspendare se arată că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
La dosar a fost depusă sentinţa civilă nr. 14 din 18 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost admisă acţiunea formulată de SC P.I. SRL Moldova Nouă şi au fost anulate deciziile din 7 iunie 2007 şi din 20 iulie 2007 emise de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
A fost depusă, la solicitarea instanţei, dovada plăţii cauţiunii de 2.000 RON de către intimata-reclamantă.
După analizarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În temeiul art. 15 din acelaşi act normativ, suspendarea actului administrativ unilateral poate fi solicitată şi prin cererea adresată instanţei competente, caz în care suspendarea actului administrativ atacat se poate dispune până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Din interpretarea sistemică a celor două texte rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiţii: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
La această reglementare cu caracter general se adaugă, în materia suspendării executării actului administrativ fiscal, prevederile art. 185 alin. (2) C. proc. fisc. (în prezent, după republicare, art. 215 C. proc. fisc.), care instituie obligativitatea plăţii unei cauţiuni.
Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, defineşte atât „cazurile bine justificate”, cât şi „paguba iminentă”.
Astfel, „paguba iminentă” este definită în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În cauză s-a conturat îndeplinirea acestei condiţii pentru că prin sigilarea antrepozitului fiscal, ca urmare a revocării autorizaţiei, dat fiind obiectul de activitate al societăţii, se crea imposibilitatea desfăşurării activităţii.
Cea de-a doua condiţie impusă de lege este cea a „cazului bine justificat”, în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 această noţiune a fost definită ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Şi această condiţie este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate ale actelor atacate. Este adevărat că aceste motive vor fi analizate de instanţa care verifică actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt şi de drept să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
De altfel, până la data soluţionării recursului, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 13 din 18 ianuarie 2008 a anulat actele a căror suspendare se solicită şi chiar dacă hotărârea nu este irevocabilă poate constitui un argument pentru a se menţine suspendarea actelor fiscale contestate.
De altfel, ar trebui amintită chiar şi Recomandarea R/89/8 adoptată de Consiliul de Miniştri care cere protecţia persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic de nelegalitate a lui.
Raportat la aceste împrejurări se constată sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului atacat.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 232 din octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1839/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1842/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
