ICCJ. Decizia nr. 1940/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1940
Dosar nr.1709/33/200.
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantulS.S. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că împreună cu părinţii săi au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena şi beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 41 din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că familia reclamantului a fost nevoita să-şi schimbe domiciliul, datorită persecuţiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la Viena, iar reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamantul nu a făcut dovada strămutării, întrucât declaraţiile martorilor avute în vedere de instanţa de fond nu cuprind data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice , aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice... Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul-reclamant s-a refugiat din localitatea de domiciliu împreună cu părinţii săi şi, pe cale de consecinţă, interpretarea dată de instanţa de fond cadrului legal instituit prin OG nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanţei de fond urmează a fi menţinută.
Pe de altă parte, instanţa de fond a dat dovadă de rol activ şi a procedat la audierea martorilor, iar din declaraţiile acestora coroborate rezultă situaţia de fapt reclamată prin cererea de chemare în judecată.
De asemenea, este de reţinut şi aspectul că martorii audiaţi la instanţa de fond sunt ei înşişi beneficiari ai dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, situaţie care nu duce la acordarea dreptului automat şi pentru reclamant, dar este în măsură să releve că situaţia prezentată în calitate de martor este reală, întrucât persoana a cunoscut direct, a trăit şi a suferit direct evenimentele respective.
Pronunţarea unei soluţii diferite pentru persoane aflate în situaţii identice ar duce la încălcarea principiului de drept al echităţii şi la încălcarea egalităţii în drepturi, principiu fundamental prevăzut de Constituţia României.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 41 din 15 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
4
| ← ICCJ. Decizia nr. 1877/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1990/2008. Contencios → |
|---|
