ICCJ. Decizia nr. 2011/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2011/2008
Dosar nr. 2816/36/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 decembrie 2007 reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL a chemat în judecată A.P.I.A. şi directorul general al A.P.I.A., solicitând anularea Deciziei nr. 45 din 31 octombrie 2007 şi a Hotărârii Comisiei centrale pentru stocuri din cadrul A.P.I.A. nr. 48 din 26 octombrie 2007, cu consecinţa soluţionării fondului contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 6 din 19 septembrie 2007.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că prin Decizia nr. 48/2007 a fost respinsă ca tardivă plângerea sa formulată împotriva Deciziei nr. 6/2007. Susţine reclamanta că a respectat termenul de 15 zile prevăzut de OUG nr. 124/2006.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 51 din 17 ianuarie 2008 a admis contestaţia formulată, a anulat actele administrative atacate şi a obligat pârâta să soluţioneze contestaţia pe fond. A fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL, susţinând în esenţă că, respingerea de către instanţa de fond a cererii sale de obligare a intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică şi nelegală, nepunându-se problema unei eventuale recunoaşteri a pretenţiilor sale de către intimaţi, în sensul prevederilor art. 274 C. proc. civ.
Sub un al doilea aspect, se arată în recurs, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 275 C. proc. civ., pentru ca intimaţii-pârâţi să nu fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.
În al doilea rând, susţine recurenta, atâta timp cât instanţa a obligat intimaţii-pârâţi la soluţionarea pe fond a contestaţiei, problema suportării cheltuielilor de judecată urma să fie reglementată prin acţiune separată, după soluţionarea cauzei de către intimaţii-pârâţi.
În subsidiar recurenta solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul înlăturării soluţiei instanţei de respingere a cererii sale de obligare a intimaţilor pârâţi la plata cheltuielilor de judecată, această problemă urmând a fi reglementată după soluţionarea pe fond a contestaţiei.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 275 C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Susţinerea recurentei potrivit căreia o recunoaştere cu privire la care sunt aplicabile prevederile art. 275 C. proc. civ. ar trebui făcută din propria iniţiativă şi fără intervenţia instanţei de judecată nu poate fi reţinută.
Se poate considera faptul că punerea în întârziere a intimaţilor s-a realizat prin cererea de chemare în judecată, prin care s-a pretins de către reclamantă executarea obligaţiei de soluţionare pe fond a contestaţiei respinse în mod greşit ca tardivă, ori excepţia prevăzută în art. 275 C. proc. civ. şi care ar justifica plata cheltuielilor de judecată prevede ca punerea în întârziere să se facă anterior chemării în judecată, sub un alt aspect.
Instanţa de fond trebuie să se pronunţe asupra cererii de cheltuieli de judecată, indiferent de rezultatul soluţionării în fond a contestaţiei.
De altfel, în urma rejudecării fondului contestaţiei formulată de reclamantă, aceasta a fost admisă prin Decizia nr. 94 din 6 februarie 2008.
Având în vedere cele mai sus expuse, urmează ca recursul declarat de reclamantă să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 51/CA din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1990/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2012/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
