ICCJ. Decizia nr. 2012/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2012/2008
Dosar nr. 1944/42/2007
Şedinţa publică din 20 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 noiembrie 2007, F.P. a chemat în judecată Judecătoria Ploieşti, Tribunalul Prahova şi C.S.M., solicitând obligarea a cestor pârâţi să-i „acorde acceptul pentru a putea efectua înregistrări audio- video, în incinta instituţiei, nu în sălile de judecată".
Reclamantul a arătat că în ultimii ani a fost agresat în mai multe rânduri de grupurile de jandarmi care ar trebui să asigure păstrarea ordinii în incinta celor două instanţe şi pentru acest motiv a formulat plângeri la organele competente.
Demersurile sale au rămas însă, fără rezultat şi chiar mai mult, jandarmii au cooperat cu o serie de persoane prin instigarea lor la săvârşirea unor acte de violenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 18 decembrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune întrucât reclamantul nu a făcut dovada exercitării procedurii prealabile instituită de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2001, mai înainte de introducerea acţiunii.
Cât priveşte C.S.M., Curtea a stabilit că acţiunea a fost introdusă de reclamant împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul F.P.
Recurentul a reiterat susţinerile din acţiune, solicitând modificarea sentinţei şi în fond admiterea acţiunii, având în vedere că prin atitudinea lor, magistraţii Judecătoriei Ploieşti şi ai Tribunalului Prahova comit „abuzuri şi falsuri, sprijinind unele părţi în timpul desfăşurării cauzelor, făţiş şi cu deosebită insistenţă".
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor şi lucrărilor din dosar, prima instanţă a respins acţiunea reclamantului, introdusă împotrivapârâţilor Judecătoria Ploieşti şi respectiv Tribunalul Prahova ca inadmisibilă, deoarece nu s-a făcut dovada exercitării recursului administrativ prevăzut de dispoziţiile art. 7 ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin urmare, s-a avut în vedere existenţa unui fine de neprimire a acţiunii în contencios administrativ, care dispensează instanţa sesizată de obligativitatea examinării în fond a acestei acţiuni.
Având în vedere că exercitarea acţiunii administrative prealabile este obligatorie şi constituie o condiţie de admisibilitate a cererii de chemare în judecată, conform art. 7 alin. (1) din legea organică mai sus menţionată, fără temei se susţine în recurs că acţiunea în contencios administrativ formulată de F.P. trebuia totuşi, admisă.
Cât priveşte pe pârâtul C.S.M., Curtea de Apel a reţinut în mod judicios că această autoritate publică nu are legitimare procesuală pasivă în litigiul de faţă, devreme ce tot prin lege organică s-a stabilit că măsurile pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor constituie atribuţii ce revin preşedinţilor instanţelor judecătoreşti.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul F.P. împotriva sentinţei civile nr. 194 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2011/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2014/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
