ICCJ. Decizia nr. 1990/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1990
Dosar nr. 811/46/200.
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 septembrie 2007, reclamanta SC F.C. AG SRL, Mioveni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., D.G.F.P. Argeş anularea Deciziei nr. 207 din 16 iulie 2007, emisă de A.N.A.F. şi a procesului verbal şi raportului de inspecţie fiscală precum şi a deciziei de impunere nr. 10867 din 30 noiembrie 2007, întocmite de D.G.F.P. Argeş.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin actele întocmite de către D.G.F.P. Argeş i-au fost reţinute în sarcină în mod nelegal debite către bugetul de stat precum şi debite suplimentare constând în impozit pe profit, cu dobânzi şi penalităţi aferente şi TVA, cu dobânzi şi penalităţi, cu toate că la verificarea gestiunii nu au fost analizate documentele, nu au fost prezenţi reprezentanţii legali, iar marfa nu s-a numărat, iar documentele justificative verificate cu prilejul controlului fiscal întrunesc condiţiile prevăzute de HG nr. 832/1997, deşi au fost considerate false.
Referitor la firmele furnizoare, cu privire la care s-a constatat existenţa unor nereguli, aşa numitele „societăţi fantome", s-a susţinut că, acestea nu-i sunt imputabile reclamantei, aceasta neavând obligaţia verificării sediului sau altor aspecte legale de respectivele societăţi.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 126/F-C din 19 decembrie 2007 a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 297 din 16 iunie 2007 şi a trimis cauza la pârâtă, pentru a soluţiona fondul plângerii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, deşi reclamanta a invocat în cerere motive vizând legalitatea şi temeinicia actelor de impunere fiscală emise de organul de inspecţie fiscală, nu se poate analiza fondul acestora, atâta timp cât, prin Decizia nr. 207/2007, A.N.A.F. a suspendat soluţionarea contestaţiei formulată de societate împotriva actelor de impunere, ca urmare a efectuării unor cercetări penale.
S-a mai reţinut că, din actele depuse la dosar, rezultă că pârâta avea la îndemână toate actele pentru soluţionarea contestaţiei pe fond şi nu s-a motivat în nici un fel cum o persoană fizică ce poate răspunde penal, poate influenţa modul de soluţionare a contestaţiei, atâta timp cât nu s-a arătat că cercetările penale privesc pe administratorii societăţii sau vizează aspectele reţinute de către organele de control.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs în nume propriu şi în numele A.N.A.F., pârâta D.G.F.P. Argeş invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurenta susţine în esenţă că în mod corect s-a stabilit prin Decizia contestată că se impune suspendarea soluţionării contestaţiei pe cale administrativă, incidente fiind prevederile art. 184 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Astfel între stabilirea obligaţiilor bugetare constatate prin raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 30 martie 2007 care a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.867 din 30 martie 2007 şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite, există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei pe cale administrativă, motiv pentru care organele administrative au fost în imposibilitate de a se pronunţa pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluţionarea laturii penale.
În concluzie arată recurenta prevederile art. 184 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal sunt pe deplin aplicabile, procedura administrativă urmând a fi reluate în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi text de lege.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 184 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată organul de soluţionare competent poate suspenda, prin Decizia motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indicilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă;
în cauză recurenta prin Decizia nr. 207 din 16 iulie 2007, a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de SC F.C. AG SRL, Mioveni împotriva deciziei de impunere nr. 10867 din 30 martie 2007 cu motivarea în esenţă că D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Argeş, a solicitat recurentului D.G.F.P. cu adresa nr. 337.621 din 30 martie 2006, efectuarea unei inspecţii fiscale la societatea reclamantă şi alte persoane juridice, societăţi comerciale.
Recurenta cu adresa nr. 143/1308/din 10 aprilie 2007 a transmis către D.I.I.C.O.T. rezultatele inspecţiei fiscale efectuate în perioada 01 iunie 2006-30 martie 2007 la societăţile comerciale pentru care s-a solicitat un control fiscal, comunicând şi un prejudiciu total de 1.659.549 lei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 106 alin. (1) OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sesizarea organelor de urmărire penală se face de către organele fiscale care au constatat cu ocazia inspecţiei fiscale fapte ce pot întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni.
În cauză, se constată, că situaţia este contrară dispoziţiilor legale menţionate, organele de urmărire penală fiind cele care au solicitat efectuarea controlului fiscal, control în baza căruia s-a emis o decizie de impunere, care a fost contestată de reclamanta-intimată în procedura administrativă.
Cu privire la aplicarea prevederilor art. 184 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal se constată că în cauză, organul fiscal nu a sesizat organele de urmărire penală şi mai mult nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale în legătură cu fapte ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă.
Prin rechizitoriul nr. 85/P/2006 întocmit de Ministerul Public D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Piteşti, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a unor persoane fizice administratori ai altor societăţi comerciale cât şi în mod corect a reţinut instanţa de fond atât actul de sesizare a instanţei de judecată cât şi ordonanţa din 18 septembrie 2005 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina constată existenţa unor relaţii comerciale cu reclamanta fără a fi încriminată activitatea acesteia sau a administratorului SC F.C. AG SRL, Mioveni.
Suspendarea procedurii administrative facultative în cauză nu se impune, motiv pentru care în baza tuturor probelor, recurenta urmează a soluţiona contestaţia administrativă pe fond, astfel cum s-a dispus prin hotărârea recurată.
În baza acestor considerente în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat şi menţinută hotărârea Curţii de Apel Bucureşti care a anulat Decizia nr. 207/2007 şi a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeş în nume propriu şi în numele A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 126/F-C din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2011/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
