ICCJ. Decizia nr. 1982/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1982/2008
Dosar nr. 1436/33/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 august 2007, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22077 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, în mod nelegal, prin hotărârea contestată, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi a depus dovezi care arată că, în cursul anului 1941, împreună cu mama sa, au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea Ceaba judeţul Cluj, în localitatea Mociu, unde au stat până în luna martie 1945, datorită persecuţiilor etnice exercitate de autorităţile de ocupaţie instaurate după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 758/2007 din 12 decembrie 2007, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada ianuarie 1941 – martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Instanţa de fond a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi ale art. 93 şi art. 100 alin. (1) C. fam.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod eronat, prima instanţă şi-a fundamentat hotărârea exclusiv pe declaraţiile a doi martori, în absenţa unor alte probe care să indice aceleaşi date, ţinând cont şi de împrejurarea că martorii nu au asistat personal la faptele relatate şi nu au indicat sfârşitul perioadei de refugiu în faţa instanţei.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat recurenta - pârâtă susţine că intimatul - reclamant nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţiile martorilor D.A. şi C.D., audiaţi nemijlocit de către prima instanţă şi faţă de conţinutul adresei nr. C/107 din 12 februarie 2007 emisă de Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Statului, rezultă că, s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în luna ianuarie 1941, intimatul - reclamant B.C. împreună cu mama sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu Ceaba, în mai multe locuri până în luna martie 1945, datorită persecuţiilor exercitate de către autorităţile maghiare asupra populaţiei române din zonă.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, se reţine că sentinţa este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 758 din 12 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1981/2008. Contencios-. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1984/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
