ICCJ. Decizia nr. 1984/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1984/2008
Dosar nr. 1791/33/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 octombrie 2007, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22378 din 20 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin hotărârea contestată, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi a dovedit cu înscrisuri şi martori că a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuţiilor etnice exercitate de către autorităţile de ocupaţie instaurate după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 35 din 14 ianuarie 2008, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 20 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că, în mod eronat, prima instanţă şi-a fundamentat soluţia exclusiv pe declaraţiile a doi martori, în absenţa şi a unor alte surse de informaţie care să indice aceleaşi date, ţinând cont şi de împrejurarea că martorul nu a asistat personal la refugiu.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în speţă, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".
În mod eronat recurenta pârâtă susţine că intimata reclamantă nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţiile martorilor S.A. şi D.V., ei înşişi beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, audiaţi nemijlocit de către prima instanţă, coroborate cu actele de stare civilă ale reclamantei, rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002 că, în luna octombrie 1940, intimata reclamantă B.A., împreună cu familia s-au refugiat din localitatea de domiciliu, Ţaga, în localitatea Cătina, până în martie 1945, refugiul fiind datorat persecuţiilor etnice exercitate asupra populaţiei române de către autorităţile de ocupaţie.
În consecinţă, faţă de dovezile existente la dosar, se reţine că sentinţa este legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 35 din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1982/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1986/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
