ICCJ. Decizia nr. 1989/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1989/2008
Dosar nr. 712/46/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 august 2007, reclamanta SC S. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A., anularea deciziei nr. 112 din 7 iunie 2007 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale, precum şi suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a efectelor deciziei menţionate până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin actul contestat i-au fost revocate licenţele obţinute pentru desfăşurarea activităţii de populare şi întreţinere a lacurilor de acumulare cu specii de peşte, cu toate că şi-a respectat obligaţiile asumate, împrejurare care este de natură să o prejudicieze.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din 7 noiembrie 2007 a respins cererea de suspendare a actului administrativ atacat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv existenţa cazului bine justificat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească irevocabilă au fost anulate licenţele în discuţie şi nu mai există astfel o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC S. SRL Râmnicu Vâlcea, fără a-l motiva în drept.
Recurenta a susţinut că soluţia Curţii de Apel este vădit netemeinică în raport de probele administrate care demonstrau condiţia existenţei unei pagube iminente şi importante, care poate creşte cu fiecare zi, „din lipsa pazei fondului piscicol".
Deşi recurenta a fost citată în recurs la adresa arătată în cererea de chemare în judecată, agentul procedural a menţionat că „firma este necunoscută la adresa indicată". În consecinţă, nefiind adus la cunoştinţa instanţei noul sediu, potrivit art. 98 C. proc. civ., s-a dispus citarea recurentei prin publicitate, în condiţiile art. 95 alin. (2) C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia de nulitate a recursului, Înalta Curte constată că este nefondată. Chiar dacă recurenta şi-a motivat sumar calea de atac nu este cazul aplicării sancţiunii prevăzute de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., întrucât critica formulată poate fi uşor decelată şi încadrată în dispoziţia cu caracter general a art. 3041 C. proc. civ.
Analizând încheierea recurată, prin prisma recursului de faţă, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală şi temeinică.
Pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 trebuie probate ambele condiţii arătate în art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, respectiv „cazul bine justificat" şi „paguba iminentă".
Curtea de Apel a considerat că nu este îndeplinită condiţia „cazului bine justificat".
Or, prin recursul de faţă, recurenta combate soluţia adoptată prin prisma celeilalte condiţii, a prejudiciului iminent, cu privire la care în considerentele sentinţei s-a reţinut explicit că este dovedită.
Cele două condiţii impuse de lege pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite cumulativ.
În cauză însă, după cum corect a reţinut Curtea de Apel, câtă vreme prin sentinţa civilă nr. 15/CA din 25 iulie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin nerecurare, s-a statuat că licenţele de acvacultură emise de intimata - pârâtă A.N.P.A, sunt nelegale şi Decizia nr. 112 din 7 iunie 2007 (a cărei suspendare se solicită) are ca obiect revocarea aceloraşi licenţe, este evident că nu este îndeplinită condiţia aparenţei de nelegalitate a actului administrativ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului ridicată de intimata - pârâtă A.N.P.A.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva Încheierii din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1987/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1991/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
