ICCJ. Decizia nr. 1991/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1991/2008
Dosar nr. 1385/57/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 februarie 2007, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii şi cultelor, obligarea acestuia la eliberarea avizului favorabil retroactiv pentru construcţia edificată pe terenul situat în municipiul Sebeş, str.Peneş Curcanul.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu cerere pentru eliberarea avizului în data de 4 decembrie 2006, însă nu a primit nici un răspuns în termen, iar după alte demersuri anterioare, a primit, la data de 5 mai 2006, răspuns în sensul respingerii cererii de acordare a avizului, având în vedere Regulamentul de urbanism aferent P.U.Z. avizat de autoritatea pârâtă cu nr. 572/M din 27 mai 1998.
A mai susţinut reclamantul că, această interdicţie de construire în zona de protecţie a Cetăţii Sebeş nu a fost respectată, astfel că din 1998 până în prezent au fost emise peste 58 de avize, 4 autorizaţii de construcţie, eliberarea avizelor fiind aprobată de conducerea Direcţiei Judeţene de Cultură, iar Inspectoratul de Stat în Construcţii a emis retroactiv avizul pentru un alt imobil construit în zona de protecţie, pe str. Aviator Olteanu.
Pentru executarea construcţiei fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi fără autorizaţie de construire, reclamantul a menţionat că a fost cercetat penal de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeş, care a dispus neînceperea urmăririi penale şi aplicarea unei amenzi administrative, iar plângerea depusă de către Direcţia Judeţeană de Cultură Alba împotriva rezoluţiei procurorului a fost respinsă prin sentinţa nr. 300/2006 a Judecătoriei Alba, astfel încât, pentru toate cele arătate, refuzul pârâtului de eliberare a avizului în discuţie este nejustificat.
Prin sentinţa civilă nr. 521 din 26 aprilie 2007, Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să emită avizul solicitat.
Recursul declarat împotriva sentinţei specificate a fost admis de către Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 161/CA din 3 septembrie 2007, hotărârea fiind casată cu reţinerea cauzei spre competentă soluţionare în primă instanţă la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 134 din 5 decembrie 2007 a respins excepţiile lipsei obiectului acţiunii, lipsei de interes a reclamantului, lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii şi Cultelor, invocate de pârât, a respins cererea pârâtului privind sesizarea instanţei cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a hotărârii nr. 78 din 27 aprilie 2001 emisă de Consiliul local Sebeş, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să emită avizul solicitat.
Cu privire la excepţiile invocate, instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi faţă de obiectul acţiunii, respectiv obligarea pârâtului la eliberarea avizului favorabil pentru edificarea unei construcţii pe terenul proprietatea reclamantului, aviz ce poate fi eliberat numai de către pârât, din aceste premise rezultând clar obiectul acţiunii şi interesul reclamantului, calitatea sa procesuală activă, precum şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, pentru a pronunţa soluţia menţionată, Curtea de Apel a reţinut că reclamantul a întreprins numeroase demersuri pentru obţinerea avizului de edificare a unei construcţii pe terenul proprietatea sa, aflat în zona de protecţie a Cetăţii Sebeş, construcţie care îi era necesară pentru rezolvarea situaţiei locative.
Reţinând că în aceeaşi zonă au fost edificate cu şi fără avize şi autorizaţii mai multe construcţii, instanţa de fond a ajuns la concluzia că P.U.Z. din 1998 (care prevedea interdicţia de construire în zonă) a fost modificat tacit.
Ca atare, a stabilit instanţa, avizul solicitat de reclamant este pur formal, refuzul autorităţii pârâte de a-l elibera fiind astfel, nejustificat.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că hotărârea recurată cuprinde considerente contradictorii ce au fost preluate din motivarea sentinţei civile nr. 521/CA/2007 a Tribunalului Alba, casată pentru necompetenţa materială a instanţei. Cu toate că se reţine corect că nu se poate construi pe terenul proprietatea reclamantului, aflat în zona de protecţie a zidurilor Cetăţii Sebeşului, întrucât prin Regulamentul de urbanism aferent P.U.Z. al municipiului Sebeş s-a stabilit interdicţia definitivă de construire, totuşi, instanţa de fond deduce nelegal că refuzul pârâtului apare ca pur formal.
Faptul că în acelaşi perimetru s-au mai edificat de către alţi proprietari diverse construcţii nu face aplicabilă teoria aparenţei de drept şi nici prezumţia „error communis facit ius" ci, mai degrabă, trebuie să antreneze răspunderea celor vinovaţi.
Într-o critică distinctă recurentul arată că nu există posibilitatea legală a „modificării tacite" a P.U.Z. aprobat în anul 1998, iar demersurile Primăriei Sebeş pentru întocmirea şi aprobarea unui nou P.U.Z. nu au fost finalizate. Şi în prezent, conchide recurentul, îşi produce efectele avizul său nr. 572M din 27 mai 1998, care nu a fost revocat de emitent şi nici anulat de instanţa de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul C.N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond a analizat temeinic probele administrate, soluţia pronunţată fiind legală.
Intimatul a invocat faptul că de la instituirea interdicţiei de construire şi până în decembrie 2007, recurentul şi Primăria Sebeş au eliberat peste 58 de avize şi autorizaţii de construire în aceeaşi zonă în care se găseşte terenul său. Şi în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală s-a reţinut că interdicţia de construire este caducă, neexistând temei pentru refuzul de emitere a unui aviz favorabil.
În fine, intimatul expune situaţia locativă a familiei sale considerând că a fost ignorată de recurent.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, încuviinţate potrivit art. 305 C. proc. civ., intimatul a depus planşă fotografică, precum şi corespondenţă cu autorităţile publice locale referitoare la lucrările de construcţii edificate sau aflate în curs, în zona de protecţie a cetăţii medievale Sebeş.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de faţă este fondat.
Intimatul - reclamant C.N. este proprietarul terenului din str.Peneş Curcanul, municipiul Sebeş. Încă din perioada anilor 1970 - 1976 s-a intenţionat construirea unei locuinţe pe acest teren, mai întâi de autorul său cu titlu particular (D.N.), apoi de intimatul însuşi, dar, de fiecare dată, autorităţile vremii au emis avize de principiu nefavorabile cu motivarea că terenul este situat lângă zidul de incintă al cetăţii Sebeş şi conform detaliului de sistematizare a centrului istoric este în zona de protecţie.
Ansamblul fortificaţiilor oraşului Sebeş este înscris în Lista Monumentelor Istorice actualizată în anul 2004, publicată în M. Of. nr. 646bis/16.07.2005 poziţia 521, Cod AB-II-a – 00325, în grupa valorică „A", fiind obiectiv de importanţă naţională. În acelaşi timp, strada Peneş Curcanul face parte şi din „centrul istoric al localităţii" înscris în Lista monumentelor istorice la poziţia 522 cod AB-m-II-s-A – 00326, fiind limita de nord a acestuia.
Necontestat, în cursul anului 2005, fără a avea autorizaţie de construire, intimatul - reclamant a început să construiască pe terenul său un imobil cu destinaţia de locuinţă, edificat până la stadiul „la roşu".
În cererea de chemare în judecată, intimatul arată că a formulat o cerere pentru emiterea unui „aviz favorabil retroactiv" la data de 4 decembrie 2006, dar nu i s-a răspuns în termen legal.
În realitate, din corespondenţa purtată între părţi, adresa nr. 3025 din 14 iunie 2005 a Ministerului Culturii şi Cultelor, rezultă că în anul 2005 intimatul a trimis recurentului două scrisori (înregistrate la minister cu nr. 693/MM din 1 februarie 2005 şi nr. 1269 din 14 martie 2005) prin care îl încunoştinţa despre faptul că în zona de protecţie în discuţie sunt mai multe construcţii şi că va demara şi el astfel de lucrări, chiar în lipsa avizelor legale. Prin această adresă recurentul i-a comunicat că nu îi poate da „derogare de la nerespectarea regulamentului" şi că împotriva persoanelor care au ridicat construcţii fără avizul Ministerului Culturii şi Cultelor au fost înaintate plângeri penale.
De asemenea, cu adresa nr. 1888 din 9 mai 2006 emisă de recurent (fila 6, dosarul Tribunalului Alba nr. 576/107/2007), intimatului i s-a comunicat din nou că în condiţiile în care regulamentul de urbanism aferent P.U.Z. centrul istoric Sebeş, avizat de Ministerului Culturii şi Cultelor cu nr. 572/M din 27 mai 1998, prevede interdicţie definitivă de construire, nu i se poate emite aviz favorabil retroactiv.
Atât intimatul cât şi alte persoane care au construit în zona respectivă au fost cercetate penal.
Prin Ordonanţa procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sebeş din data de 19 aprilie 2006, dată în dosarul nr. 494/P/2005 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pentru fapta prevăzută de art. 24 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. şi, reţinându-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 1.000 RON.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, modificată şi completată, „pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în zonele asupra cărora s-a instituit, potrivit legii, un anumit regim de protecţie prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului şi în documentaţiile de urbanism aprobate, se va proceda după cum urmează:
Lit. a) în zonele construite protejate, în zonele de protecţie a monumentelor istorice, definite potrivit legii şi în ansamblurile de arhitectură şi siturile arheologice, solicitantul va obţine avizul conform al Ministerului Culturii şi Cultelor, pe baza documentaţiilor de urbanism avizate şi aprobate conform legii".
Refuzul recurentului de a emite avizul favorabil solicitat nu poate fi calificat ca fiind nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme nu a fost exprimat cu exces de putere, ci, dimpotrivă, în acord cu reglementările instituite prin P.U.Z. menţionat.
Este justă critica recurentului referitoare la lipsa de suport legal pentru concluzia la care a ajuns Curtea de Apel în legătură cu „modificarea tacită" a P.U.Z. aprobat în anul 1998. Procedura de elaborare şi adoptare a unui plan urbanistic zonal, prevăzută de art. 56 din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, exclude de plano această posibilitate, întrucât reclamă, ca o condiţie de validitate, avizul conform al recurentului. Or, câtă vreme atât ansamblul fortificaţiilor oraşului Sebeş cât şi strada Peneş Curcanul sunt înscrise în Lista monumentelor istorice actualizată în anul 2004 nu există nicio raţiune pentru a considera că avizul nr. 572/M din 27 mai 1998 în baza căruia a fost adoptat P.U.Z. în discuţie a devenit caduc.
Împrejurarea că în zona protejată s-ar fi edificat mai multe construcţii, unele cu autorizaţii de construire, altele fără, excede controlului instanţei de contencios administrativ, control care în cauza de faţă vizează numai examinarea naturii refuzului exprimat de recurentul Ministerului Culturii şi Cultelor în privinţa cererilor formulate de intimatul - reclamant.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar primi teza „modificării tacite" a P.U.Z. în discuţie, concluzia ar rămâne defavorabilă pentru intimat, întrucât nu ar mai exista nicio raţiune pentru solicitarea avizului conform de la recurentul Ministerul Culturii şi Cultelor şi, implicit, intimatul nu ar putea justifica dreptul vătămat ori interesul legitim privat în accepţiunea pe care le-o conferă art. 2 alin. (1) lit. o) şi p) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Ministerul Culturii şi Cultelor şi, modificând sentinţa atacată în parte, va respinge acţiunea ca nefondată, păstrând celelalte dispoziţii referitoare la soluţionarea excepţiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor împotriva sentinţei civile nr. 134 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtului Ministerului Culturii şi Cultelor, ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1989/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1992/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
