ICCJ. Decizia nr. 2141/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2141/2008
Dosar nr. 11161/1/2007
Şedinţa publică din 28 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de un număr de procurori de la D.N.A., între care şi F.A.M. - procuror la D.N.A, serviciul teritorial Alba Iulia - cu motivarea că nici unul dintre procurorii vizaţi de hotărâre nu a funcţionat, nu a fost promovat şi nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai susţinut că procurorii în cauză, cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe lângă curte de apel, nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, s-a arătat că salarizarea procurorilor de la D.N.A. la nivelul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă acestora de drept gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.A.M. solicitând anularea hotărârii în ceea ce o priveşte şi admiterea cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea recursului, recurenta a invocat următoarele.
Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 879/C din 22 martie 2004 a fost numită începând cu data de 1 aprilie 2004 în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., serviciul teritorial Alba Iulia.
Anterior şi-a desfăşurat activitatea ca procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Recurenta a motivat că selectarea şi numirea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A., cu respectarea condiţiilor prevăzute la momentul respectiv de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din OUG nr. 43/2002 reprezintă în mod clar şi fără echivoc o promovare, cu îndeplinirea unor condiţii speciale, dar având acelaşi efect ca şi promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru următoarele argumente:
- procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la D.N.A.;
- la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze conform legii;
- faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet;
- numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcţiona în această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acestei direcţii şi de a fi remuneraţi cu salariul prevăzut de lege pentru această funcţie, nu şi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs.
Analizând recursul formulat de F.A.M., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Recurenta a fost delegată la D.N.A. în perioada 1 iulie 2003 - 31 martie 2004 şi numită în funcţia de procuror la D.N.A., serviciul teritorial Alba Iulia, la data de 1 aprilie 2004 prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 876/C din 22 martie 2004, încetându-şi activitatea la această structură la data de 14 februarie 2008.
La data numirii recurentei la D.N.A. (1 aprilie 2004), era în vigoare Legea nr. 92/1992, care în art. 69 alin. (2) arată: „promovarea procurorilor în funcţiile din Ministerul Public se face de către ministrul justiţiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege (...)".
În aceste condiţii, recurenta a fost numită prin ordin al ministrului justiţiei (nr. 876/C din 22 martie2004) la propunerea procurorului general, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, inclusiv cea de vechime în magistratură. La data numirii sale la D.N.A. recurenta avea vechime în magistratură de 8 ani şi 4 luni şi deci îndeplinea condiţia vechimii precum şi celelalte condiţii impuse de Legea nr. 92/1992.
În cauză, Înalta Curte constată că numirea recurentei cu începere de la data de 1 aprilie 2004 ca procuror la D.N.A., structură autonomă înfiinţată la nivel naţional, specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie, condusă de un procuror general şi coordonată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezintă în fapt o promovare bazată pe criterii stricte de selectare.
Este necontestat că recurenta a funcţionat în cadrul D.N.A. îndeplinind funcţii de execuţie, în tot acest timp desfăşurând activitatea specifică conform atribuţiilor pe care legea le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât este evident că a dobândit gradul profesional corespunzător respectivei structuri, acesta fiind un drept câştigat, conform principiilor generale ce stau la baza executării unui raport de serviciu, ştiut fiind că şi acesta aparţine raporturilor de muncă în înţelesul larg al sintagmei, chiar dacă nu este un raport de muncă contractual.
În consecinţă, susţinerea intimatului în sensul că promovarea procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante, la parchete, inclusiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu poate fi acceptată din perspectiva cadrului legislativ aplicabil.
De reţinut este şi faptul că, potrivit art. 5 alin. (2) din OUG nr. 43/2002, serviciile teritoriale din cadrul D.N.A. sunt înfiinţate prin ordin al procurorului şef fără a avea o competenţă diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizaţi în structurile teritoriale au acelaşi statut cu cei care îşi desfăşoară activitatea în structura centrală.
D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului şef al direcţiei [art. 1 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior].
Evoluţia legislativă nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcţii care îl compun.
În aceste condiţii, numirea procurorilor specializaţi potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiei are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În practica intimatului C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale (Hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007) „Gradul profesional" nu este o noţiune abstractă, desprinsă de conţinutul concret al atribuţiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuţii care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc".
Potrivit art. 5 alin. (2) din OUG nr. 43/2002, Serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înfiinţate „în cadrul" acestea, prin ordin al procurorului şef, fără a avea o competenţă materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizaţi în structurile teritoriale au acelaşi statut cu cei care îşi desfăşoară activitatea în structura centrală.
Pornind de la existenţa raţiunilor şi obiectivelor specifice avute în vedere la înfiinţarea actualei D.N.A., Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoaşterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a celorlalţi magistraţi din România, cărora- susţine intimatul - „nu li s-a recunoscut în aceleaşi condiţii vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalităţii".
În jurisprudenţa sa constantă, C.E.D.O. a reţinut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă (cauza B. împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).
Ca un argument suplimentar, Curtea reţine că în soluţionarea prezentului recurs nu poate fi ignorată împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurentă (nr. 1112 şi 1113/2007) cât şi în alte soluţii de dată mai recentă a fost recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii din cadrul D.N.A.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o priveşte pe recurentă, urmând ca în consecinţă să-i recunoască acesteia gradul profesional solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.A.M. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce o priveşte pe recurenta F.A.M.
Admite cererea recurentei şi obligă intimatul C.S.M. să recunoască acesteia gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2140/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2142/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
