ICCJ. Decizia nr. 2135/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2135/2008
Dosar nr. 1419/57/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 131/F/CA din 14 noiembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acţiunea introdusă de S.D.I., agent principal de poliţie la Serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor Orăştie şi a obligat pe pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor să plătească reclamantului, drepturile băneşti reprezentând prima de concediu pe anul 2006, raportat la perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflaţie.
A respins acţiunea faţă de pârâtul M.A.I., dar a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, cu consecinţa obligării M.F.P. să prevadă în bugetul acelui pârât, sumele necesare efectuării plăţii către reclamant a drepturilor salariale pretinse.
În sfârşit, instanţa de fond a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul M.A.I.împotriva M.F.P.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara, în numele şi pentru chematul în garanţie M.E.F.
Recurentul a susţinut că sentinţa este nelegală în ceea ce priveşte rezolvarea dată cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, contravenind prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.
Că, M.E.F., nu poate fi obligat să prevadă în bugetul altei instituţii publice (care la rândul ei este ordonator principal de credite) sumele de bani destinate pentru efectuarea drepturilor băneşti de natură salarială.
A precizat că în speţă, ordonatorul principal de credite este M.I.R.A., căruia îi revine obligaţia de a se conforma prevederilor OG nr. 146/2007.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din OG nr. 22/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 110/2007, creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 ale aceluiaşi act normativ, dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Rezultă aşadar, că şi în cazul M.I.R.A., în subordinea căruia a fost organizat şi funcţionează Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, obligaţiile de plată instituite în temeiul unui titlu executoriu (inclusiv a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-au admis pretenţiile reclamantului) se execută din sumele de bani aprobate acestora, fără nici o legătură cu atribuţiile conferite M.E.F.în privinţa bugetului de stat.
Intimatul M.I.R.A. are calitatea de ordonator principal de credite şi potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare.
Faptul că M.E.F. elaborează anual proiectul bugetului de stat şi apoi, gestionează acest buget, nu are relevanţă în prezenta cauză, devreme ce conform art. 28 lit. d) - e) din aceeaşi lege, această prerogativă se realizează pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite şi a bugetelor locale.
Adăugând la considerentele expuse în cele ce preced, împrejurarea că M.E.F. nu este parte în raportul de drept material dedus judecăţii, Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a admis cererea de chemare în garanţie formulată de Institutul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi a obligat acest minister să prevadă în bugetul pârâtului, sumele de bani necesare pentru plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului S.D.I. cu titlu de primă de concediu.
Ca atare, urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie faţă de pârâtul M.E.F. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 pct. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Hunedoara în numele şi pentru M.E.F. împotriva sentinţei nr. 131/F/CA din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanţie a M.E.F. formulată de pârâtul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor pentru lipsa de calitate procesuală pasivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2133/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2140/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
