ICCJ. Decizia nr. 2459/2008. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2459/2008
Dosar nr. 4735/2/2007
Şedinţa publică din 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 iunie 2007, reclamanta SC R.R. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A., solicitând anularea deciziei nr. 505 din 7 iunie 2007 prin care a fost sancţionată cu o amendă de 5.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu există fapta pentru care a fost sancţionată şi că Instrucţiunea C.N.A. nr. 3/2004 este nelegală deoarece sunt încălcate prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2765 din 7 noiembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 4735/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate şi a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că Instrucţiunea C.N.A. nr. 3/2004 nu contravine legii şi nu adaugă la lege, este dată în scopul aplicării legii, respectiv art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, concretizând care sunt programele S.N.T. şi anume T.1, T.2 şi T.C.
Pe fondul cererii, s-a reţinut că prin avizul de retransmisie din 27 februarie 2007, anexa 25a, structura ofertei de servicii programe retransmisie, C.N.A. a aprobat reclamantei dreptul de retransmisie în reţeaua de telecomunicaţii pentru programele prevăzute în anexă, unde la poziţia 1 se află T.C.
Reclamanta nu a negat împrejurarea că programul T.C. nu este recepţionat de către abonaţii care domiciliază în zonele nemodernizate ale reţelei, ci a precizat că Instrucţiunea C.N.A. nr. 3/2004 nu prevede obligaţia retransmiterii programelor pe anumite frecvenţe, considerând că prin includerea programului T.C. în pachetul de bază acesta este accesibil pentru majoritatea abonaţilor, nefiind specificat pachetul de servicii în care trebuie inclus T.C.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta pentru motive ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurenta consideră că instanţa de fond a interpretat greşit Legea nr. 504/2002 şi Instrucţiunea nr. 3/2004, deoarece prin modul în care este redactată Instrucţiunea se anulează prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.
În acest context, se susţine că Instrucţiunea nr. 3/2004 este nelegală.
Instanţa de fond nu a înţeles faptul că programul T.C. a fost retransmis continuu şi neîntrerupt în reţeaua care face obiectul deciziei de sancţionare, cea mai mare parte a abonaţilor au putut recepţiona programul şi doar, izolat, într-o zonă restrânsă, nemodernizată acesta nu putea fi recepţionat.
Instrucţiunea C.N.A. transformă „posibilitatea" retransmiterii programului T.C. într-o obligaţie.
Recurenta a inclus programul în pachetul de bază, astfel încât cea mai mare parte a abonaţilor beneficiază de el. Solicită înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertisment, deoarece puţini abonaţi nu au recepţionat programul.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Instrucţiunea nr. 3/2004 a fost emisă în aplicarea art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002.
Recurenta, apreciind că poate retransmite şi T.C. l-a inclus în oferta sa.
În realitate, programul, datorită unor motive tehnice nu a putut fi retransmis în localitatea Arad (într-o anumită zonă), iar recurenta nu a adus la cunoştinţa C.N.A. împrejurarea, conform art. 6 alin. (1) lit. a) din Decizia C.N.A. nr. 12/2003.
Expresia „în limita posibilităţilor" reprezintă excepţia de la regula potrivit căreia programele televiziunii publice trebuie retransmise de toţi distribuitorii de servicii.
Recursul este nefondat.
Instrucţiunea nr. 3/2004 a fost emisă în aplicarea art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, modificată şi completată.
Potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) „distribuitorii care retransmit servicii de programe prin reţele de telecomunicaţii au obligaţia de a include în ofertele lor şi de a retransmite programele societăţii române de televiziune T.1, T.2 şi T.C.".
Prevederea este preluată integral în art. 1 al Instrucţiunii nr. 3/2004, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond.
Afirmaţia recurentei conform căreia Instrucţiunea nr. 3/2004 contravine prevederilor art. 82 alin. (2) din Legea nr. 503/2002 este nefondată.
Raţionamentul recurentei nu poate fi reţinut în condiţiile în care Instrucţiunea nr. 3/2004 a fost emisă în aplicarea art. 82 alin. (1) şi nu a art. 82 alin. (2) din Legea nr. 504/2004.
Art. 82 alin. (2) instituie o excepţie de la regula alin. (1), arătând că „în limita posibilităţilor, distribuitorii care retransmit serviciu de programe prin reţele de telecomunicaţii vor include în ofertele lor de programe canalul T.C. (…)".
Recurenta a inclus în oferta sa de programe T.C., de unde rezultă că a apreciat pozitiv asupra posibilităţilor sale tehnice.
Programul fiind inclus în pachetul „bază" recurenta are obligaţia să-l retransmită conform contractelor încheiate cu beneficiarii şi cu avizul ofertei de programe emis de C.N.A.
Este neîntemeiată menţiunea recurentei în sensul că instrucţiunea anulează prevederile art. 82 alin. (2), cât timp chiar Legea nr. 504/2002 instituie atât regula cât şi excepţia.
Nu are relevanţă împrejurarea că numai într-o anumită zonă programul nu a fost retransmis.
Retransmitere înseamnă că beneficiarii, care plătesc abonament să vizioneze programul înscris în contract, să-l recepţioneze.
Intimatul - pârât nu a transformat „posibilitatea" în „obligaţie" aşa cum pretinde recurenta, ci aceasta din urmă şi-a asumat obligaţia retransmiterii programului către distribuitorii care plătesc serviciul.
În ceea ce priveşte cererea de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment se va constata a fi nefondată, neavând relevanţă numărul celor care nu au recepţionat programul, ci modalitatea de săvârşire a faptei, prin nerespectarea prevederilor legale şi a contractelor încheiate cu beneficiarii care au plătit pentru servicii neprestate.
Faţă de acestea, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2765 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2457/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2471/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
