ICCJ. Decizia nr. 2423/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2423/2008
Dosar nr. 3643/2/2007
Şedinţa publică din 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu cererea înregistrată la data de 18 mai 2007, SC R. SA Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu A.N.A.M.C. să se dispună suspendarea executării adresei din 25 aprilie 2007, emisă de pârâtă (prin care i s-a comunicat că are obligaţii restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate şi la bugetul asigurărilor de şomaj, în sumă totală de 95.045.374 ron) până la pronunţarea instanţei de fond.
Reclamanta şi-a motivat cererea, arătând că în legătură cu plăţile efectuate de ea la bugetul de stat în perioada ianuarie – mai 2004, părţile au opinii total diferite şi aceste divergenţe formează obiectul dosarului nr. 10121/2/2006, aflat acum pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Că, executarea silită a pretinselor creanţe bugetare, ar pune pe reclamantă în situaţia de a nu mai putea onora plăţile către editurile ale căror publicaţii le difuzează, dar a căror contravaloare o încasează de la cumpărători.
Mai mult chiar, s-ar produce falimentul societăţii comerciale, cu consecinţe extrem de grave în privinţa celor aproximativ 15.000 persoane, angajaţi şi membrii familiilor acestora.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 2241 din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantei ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune deoarece adresa din 25 aprilie 2007 nu constituie un act administrativ - fiscal, în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală. Că, această concluzie a fost exprimată şi în cadrul apărărilor pârâtei, iar existenţa pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, a dosarului nr. 10121/2/2006 confirmă, la rândul său, justeţea apărării organului financiar.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC R. SA Bucureşti.
Recurenta a reiterat susţinerile din cuprinsul cererii de suspendare, precizând totodată, că aceasta era admisibilă, întrucât adresa din 25 aprilie 2007 emisă de pârâtă, are natura unui act administrativ - fiscal prin care se stabilesc în sarcina ei o serie de obligaţii restante la bugetul de stat.
Critica nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Pe de altă parte, în înţelesul Codului de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale (art. 41).
În speţă, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, adresa din 25 aprilie 2007, emisă de pârâta A.N.A.F., D.G.A.M.C., nu are natura unui act administrativ, în sensul textelor legale mai sus menţionate deoarece nu stabileşte, modifică sau stinge, prin ea însăşi, drepturi şi obligaţii.
Prin intermediul adresei respective, reclamanta a fost încunoştinţată asupra unor obligaţii către bugetul de stat constituite în anii fiscali precedenţi, în legătură cu care ea a şi formulat contestaţie la organul administrativ - fiscal competent.
Mai mult chiar, existenţa pe rolul Secţiei comerciale a Tribunalului Bucureşti a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 10121/2/2006, nu face decât să confirme concluzia că adresa a cărei executare a fost cerută are caracterul unei simple operaţiuni materiale tehnice şi nu caracterul uni act administrativ unilateral, producător de efecte juridice.
Ţinând seama de considerentele expuse în cele ce preced şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2241 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2422/2008. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 2436/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
