ICCJ. Decizia nr. 2494/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2494/2008
Dosar nr. 1239/44/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi reclamanta SC B.B. SA, a solicitat anularea deciziei nr. 43 din 14 martie 2007 emisă de D.G.F.P. Brăila, privind angajarea răspunderii solidare a societăţii alături de SA F.S. Brăila, pentru datoriile acestei societăţi, declarată insolvabilă.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că Decizia nr. 43/2007 a cărei anulare se solicită, a fost emisă cu încălcarea art. 25, art. 27 – art. 28 C. proCod Fiscal
În dovedirea celor susţinute, au fost depuse acte, respectiv Decizia nr. 43/2007 şi Decizia nr. 1509557 din 20 iulie 2007, plângerea prealabilă.
Intimata, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Brăila, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
S-a susţinut că D.G.F.P. Brăila, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, actele împotriva cărora s-a formulat acţiunea prin care se tinde la anularea lor, au fost emise de A.F.P. a municipiului Brăila, organ fiscal distinct de D.G.F.P. Brăila.
Prin sentinţa civilă nr. 133/F din 13 noiembrie 2007 Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.F.P. Brăila şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că cele doua decizii, au fost emise de A.F.P. Brăila, care nu a fost chemată în judecată, dar care, poate sta în judecată în nume propriu.
Instanţa de fond a mai reţinut că, din oficiu, nu putea dispune introducerea în cauză a altei persoane, cu atât mai mult cu cât, reclamanta a lipsit nemotivat la termenul de judecată şi nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC B.B. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs recurenta susţine că instanţa de fond a speculat confuzia făcută între două organe fiscale, cu aceeaşi competenţă.
Recurenta, mai susţine că emitentul actului administrativ era notoriu iar plângerea prealabilă a fost soluţionată de către emitentul actului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
În raport de obiectul acţiunii reclamantei şi de actul a cărui anulare s-a solicitat, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, potrivit textului de lege sus menţionat, instanţa este în drept să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc.
De asemenea, instanţa este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
Nu în ultimul rând, instanţa poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se respecta contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
În cauză, s-a solicitat anularea unor decizii care au fost emise de A.F.P. Brăila, organ fiscal aflat în subordinea D.G.F.P. Brăila.
Emitentul actelor administrative atacate nu a fost introdus în cauză, fiind astfel încălcat principiul disponibilităţii şi cel al contradictorialităţii .
Aceste principii presupun faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părţile să fie informate exact despre existenţa procesului, conţinutul pretenţiilor şi argumentelor părţii adverse, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă.
Este adevărat că dreptul părţilor de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit, instanţa nu poate introduce din oficiu o altă parte în proces însă, nu este ţinută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea să schimbe calificarea juridică pe care reclamantul a dat-o cererii sale.
Astfel, instanţa de fond avea obligaţia fie de a solicita reclamantului o precizare de acţiune sub aspectul părţilor cu care înţelege să se judece, fie de a pune în discuţia părţilor necesitatea citării în proces a A.F.P. Brăila.
Neprocedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, care urmează a fi casată cu consecinţa trimiterii pricinii spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează, aşadar, să pună în discuţia părţilor necesitatea citării în cauză a A.F.P. Brăila, să califice cadrul procesual în raport cu obiectul acţiunii reclamantei şi totodată să valorifice toate apărările şi susţinerile părţilor .
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC B.B. SA, împotriva sentinţei civile nr. 133/F din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2491/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2496/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
