ICCJ. Decizia nr. 2523/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2523/2008
Dosar nr. 6507/2/2007
Şedinţa publică din 18 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17 septembre 2007, reclamanta P.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi să i se recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivare cererii, reclamanta a arătat că în mod nejustificat i s-a respins cererea sa de recunoaştere a acestei calităţi de către instituţia pârâtă, întrucât s-a născut pe teritoriul României, ulterior strămutări părinţilor săi de pe teritoriul statului bulgar în urma Tratatului de la Craiova din 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 2925 din 20 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi. A obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 24 iulie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că este adevărat că reclamanta s-a născut pe teritoriul României la 24 iulie 1942, însă părinţii săi au fost strămutaţi de pe teritoriu Statului bulgar în urma tratatului de la Craiova din 1940, aşa cum rezultă din situaţia de avere imobiliară depusă la dosar şi din declaraţia numiţilor B.G. şi D.V.
În aceste condiţii, reclamanta a împărtăşit încă de la naştere situaţia părinţilor săi şi a suportat toate privaţiunile ce decurg din statutul de persoană strămutată de pe un alt teritoriu.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi, care a motivat în esenţă, că nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000 copiii concepuţi după strămutarea părinţilor lor.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta - parata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În cauza, este necontestat faptul ca familia intimatei - reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamanta P.M. s-a născut în România, în localitatea Cataloi, judeţul Tulcea, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/ 2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei - pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata - reclamantă, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născută la data de 24 iulie 1942 în localitatea de strămutare a familiei sale, P.M. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., sa fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Călăraşi împotriva sentinţei civile nr. 2925 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2521/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2525/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
