ICCJ. Decizia nr. 2496/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2496/2008
Dosar nr. 1539/54/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 mai 2007, M.B. a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor şi S.U.C.F. Craiova să se dispună anularea Ordinului nr. 47 din 2 mai 2007 emis de ministrul transporturilor prin care a fost eliberat din funcţia de manager al pârâtului secund, ca nelegal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007 a fost numit în funcţia respectivă, cu menţiunea „până la ocuparea funcţiei, ca urmare a concursului organizat pentru selecţionarea managerului". Că, deşi ulterior şi-a desfăşurat activitatea corespunzător atribuţiilor funcţiei de manager, prin ordinul contestat a fost eliberat din funcţie fără nicio motivare şi în locul său a fost numit un alt manager, în aceleaşi condiţii, adică până la ocuparea funcţiei prin concurs.
A precizat totodată, că până în prezent nu s-a organizat concursul şi în opinia lui, actualul manager al spitalului nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru exercitarea acestei funcţii.
Prin sentinţa civilă nr. 385 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ordinul de eliberare din funcţia de manager a reclamantului se întemeiază pe dispoziţiile art. 13 alin. (4) din HG nr. 367/2007, care a abrogat HG nr. 412/2004, ce a constituit temeiul juridic al numirii în funcţie.
Pe de altă parte, contractul individual de muncă a fost încheiat de M.B. cu S.U.C.F. Craiova pentru o perioadă determinată, începând cu 16 februarie 2007 până la 2 mai 2007. Data încetării contractului a fost certificată şi acceptată de reclamant, care l-a semnat atât în calitate de angajator, cât şi în calitate de salariat.
Astfel, reclamantul a acceptat condiţiile de numire şi cele de eliberare din funcţie în orice moment pe care autoritatea publică îl va considera optim, cu atât mai mult cu cât numirea s-a făcut pe o perioadă determinată.
S-a concluzionat că reclamantul a acceptat situaţia de fapt potrivit căreia, oricând, autoritatea publică centrală care a dispus numirea, poate dispune, în aceleaşi condiţii, revocarea din funcţie.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.B.
Recurentul a susţinut că prima instanţă i-a respins acţiunea, ca urmare a unei interpretări greşite a unor clauze contractuale stipulate în contractul individual de muncă.
În realitate, acest contract a fost încheiat pe o durată determinată, cuprinsă între data de 16 februarie 2007 şi până la ocuparea postului prin concurs, condiţie nerealizată în fapt.
A mai susţinut că, întrucât perioada numirii sale în funcţia de manager nu a expirat şi nici nu s-au adus argumente în sensul unei conduite de natură a eroda încrederea acordată iniţial, măsura revocării din funcţie are un caracter abuziv şi îl prejudiciază inclusiv în plan material, prin prisma de drepturile salariale cuvenite.
Recursul este nefondat.
Nu se contestă de toate părţile litigante că reclamantul M.B. a îndeplinit funcţia de manager al S.U.C.F. Craiova în baza mandatului acordat prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007, emis de ministrul transporturilor.
Atât în cuprinsul ordinului de numire în funcţie, cât şi în contractul individual de muncă încheiat de reclamant cu S.U.C.F. Craiova s-a menţionat că funcţia de manager va fi exercitată până la ocuparea postului prin concurs.
Rezultă deci, că până la organizarea concursului, numirea şi eliberarea din funcţia a managerilor de spitale urmează regimul juridic specific raporturilor de mandat, în cadrul căruia, ministrul transporturilor poate dispune, conform dispoziţiilor HG nr. 412/2007 şi ulterior, ale celor conţinute de HG nr. 367/2007, mandatarea organizării şi desfăşurării activităţii de conducere a spitalelor din subordine.
Menţiunea înscrisă în ordinul de numire în funcţie a reclamantului cu privire la durata mandatului este conformă reglementării adoptate prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
În contextul noii reglementări legale, prerogativa ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, de a numi, respectiv de a elibera din funcţie pe managerii de spitale, instituită potrivit normelor referitoare la organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, operează până la organizarea concursului pentru ocuparea acelei funcţii. După această dată, ministrul nu mai poate dispune cu privire la persoana care urmează să asigure conducerea oricărui spital aflat în subordinea Ministerului Transporturilor, aplicând regulile specifice mandatului.
Dar, mandatul acordat lui M.B. prin Ordinul nr. 266 din 15 februarie 2007 a avut la bază, pe lângă temeiurile de drept arătate, încrederea ministrului în persoana desemnată, fiind prin urmare, evident faptul că atunci când încrederea nu mai subzistă, mandatul poate fi revocat, ca măsură ce ţine de esenţa mandatului.
În plus, cum deja s-a precizat, M.B. a fost numit în funcţia de manager fără concurs, pe o durată determinată, iar aprecierile sale referitoare la noul manager nu justifică nici ele reformarea soluţiei în sensul cerut.
Rezultă aşadar, că în lipsa unor dovezi care să confirme existenţa unui drept subiectiv legitim al reclamantului, vătămat prin emiterea actului administrativ supus controlului jurisdicţional, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea.
Ţinând seama de considerentele expuse şi de inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordin publică, care în sensul art. 306 alin. 2 C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.B., împotriva sentinţei nr. 305 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2494/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2509/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
