ICCJ. Decizia nr. 2560/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2560/2008
Dosar nr.2033/33/2007
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 186 din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Clu, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, dispunând anularea Hotărârii nr. 21918 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 1 octombrie 1940 - 15 octombrie 1944, cu acordarea drepturilor băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta, împreună cu mama sa, s-a refugiat, în octombrie 1940 - din cauza persecuţiilor etnice suferite - din localitatea de domiciliu Cojocna, în localitatea Cojocna Nouă şi, apoi, în Turda, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în octombrie 1944.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că este netemeinică şi nelegală întrucât instanţa de fond a soluţionat cauza fară a observa tardivitatea acţiunii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârii comisiei care funcţionează în cadrul caselor judeţene de pensii şi a municipiului Bucureşti persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Cum hotărârea pârâtei, ce face obiectul contestaţiei în cauză, i-a fost comunicată reclamantei la data de 27 iulie 2007, conform recipisei confirmării de primire, iar contestaţia a fost înregistrată la data de 21 noiembrie 2007, rezultă că aceasta a fost tardiv introdusă, prima instanţă în mod greşit procedând la soluţionarea pe fond a cauzei.
Este adevărat că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la care face trimitere art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, stabileşte, la art. 11 alin. (1), că, în raport cu anumite momente reglementate restrictiv, "cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni" de la acel moment.
OG nr. 105/1999 este, însă, un act normativ cu caracter de lege specială, ale cărui norme - conform regulii specialia generalibus derogant - derogă de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ reglementat prin Legea nr. 554/2004.
Dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, cuprinse în Legea nr. 554/2004, sunt, aşadar, aplicabile domeniului la care se referă OG nr. 105/1999, numai în măsura în care prevăd aspecte nereglementate de această lege specială.
Cum art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 prevede expres termenul în care se poate face contestaţie împotriva hotărârii comisiei, acesta fiind de 30 de zile de la data comunicării actului, referirea pe care acelaşi articol o face la Legea contenciosului administrativ trebuie considerat că vizează doar competenţa instanţei de contencios administrativ şi procedura în faţa acelei instanţe, nu şi termenele prevăzute de legea cadru.
Problema de drept a fost, de altfel, rezolvată prin Decizia nr. 32 din 16 aprilie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, în recursul în interesul legii având ca obiect chiar acest aspect, al aplicării de către instanţele de judecată a prevederilor art. 7 alin. (4) teza 1 din OG nr. 105/1999, instanţa supremă stabilind că hotărârea Comisiei poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform textului de lege mai sus menţionat".
Pentru considerentele arătate, acţiunea reclamantei fiind tardiv formulată, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată iar acţiunea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 186 din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge acţiunea, ca tardiv formulată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2557/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2563/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
