ICCJ. Decizia nr. 2550/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2550/2008
Dosar nr. 32/2/2007
Şedinţa publică din 19 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2991 din 22 noiembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii (în prezent Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei) şi SC O.R. SA, precum şi cererile de intervenţie formulate de SC T. SA şi SC N.C.I. SRL, anulând Decizia nr. 4775/EI din 12 decembrie 2006, emisă de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că actul administrativ contestat de reclamante este lovit de nulitate, reţinând, în esenţă, că acesta a fost emis de o persoană care nu mai avea calitatea de Preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii, pe de o parte, şi cu nerespectarea principiilor transparenţei şi predictibilităţii, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netememică şi nelegală, au declarat recurs pârâtele.
În motivarea recursului său, pârâta Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei susţine, în esenţă, că persoana emitentă a deciziei contestate avea, la acea dată, calitatea de preşedinte al autorităţii respective, că emiterea deciziei a avut ca temei împrejurări noi, diferite de cele ce au stat la baza emiterii deciziei pe care o modifică, şi că situaţia de fapt ce justifica emiterea deciziei contestate nu era obligatoriu a fi prezentată în textul acesteia, ea regăsindu-se în Expunerea de motive; de asemenea, arată recurenta, Decizia contestată este transparentă şi predictibilă.
În motivarea recursului său, pârâta SC O.R. SA arată, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor contradictorialităţii şi disponibilităţii, cu aplicarea greşită a legii în ce priveşte instituţia juridică a inexistenţei actului administrativ individual şi efectele inexistenţei acestuia, precum şi că există contradicţie între dispozitiv şi considerentele sentinţei recurate iar motivarea soluţiei este contradictorie. De asemenea, recurenta consideră ca fiind netemeinice şi nelegale încheierile interlocutorii din data de 1 martie 2007 şi, respectiv, 4 octombrie 2007 de admitere în principiu a cererilor de intervenţie, şi din data de 11 octombrie 2007 de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Prin înscrisurile autentificate notarial sub nr. 1651 din 3 iunie 2008 - SC R. SA, nr. 1625 din 4 iunie 2008 - SC T. SA şi, respectiv, nr. 1624 din 30 mai 2008 - SC N.C.I. SRL, înregistrate şi depuse la dosarul cauzei la data de 4, 5 şi, respectiv, 10 iunie 2008, intimata-reclamantă şi, respectiv, intimatele-interveniente au declarat că renunţă la judecată.
Cum, potrivit prevederilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, examinarea motivelor de casare nu se mai impune, instanţa urmând ca, în temeiul art. 246 alin. (2) din acelaşi cod, să ia act de declaraţiile recurentei-reclamante şi a intimatelor-interveniente de renunţare la judecata acţiunii şi, respectiv, a cererilor de intervenţie, şi, în consecinţă, să admită recursurile şi să caseze sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei şi SC O.R. SA împotriva sentinţei nr. 2991 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Ia act de renunţarea la judecata acţiunii şi a cererilor de intervenţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2345/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2557/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
