ICCJ. Decizia nr. 2345/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2345/2008
Dosar nr.1401/59/2007
Şedinţa publică din 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 270 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă acţiunea formulată de SC I.T. SRL - filiala Arad ca nefondată, în contradictoriu cu A.N.A.F. şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad (D.G.F.P. Arad).
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC I.T. SRL - filiala Arad a chemat în judecată A.N.A.F. şi D.G.F.P. Arad pentru ca instanţa să dispună anularea Deciziei nr. 54/2007 şi nr. 122/2006 emise de pârâta ANAF.
Instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 54/2007 a fost soluţionată contestaţia reclamantei, privind Decizia de impunere nr. 122/2006 emisă cu privire la obligaţiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina reclamantei, contestaţie respinsă de pârâta A.N.A.F.
Prin raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 3 iulie 2006, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată, s-a verificat modul de constituire, înregistrare şi virare a accizelor datorate de SC I.T. SRL -filiala Arad în perioada 2 februarie 2006 - 15 februarie 2006 şi 24 martie 2006 - 30 iunie 2006 şi s-a constatat că societatea reclamantă în mod eronat a livrat, fără a calcula accize, alcool etilic rafinat denaturat şi alcool sanitar către SC I.P. SA.
Instanţa de fond a reţinut că de la data de 24 martie 2006, care reprezintă data primirii Deciziei nr. 2006/2006 de respingere a contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 27/2006 prin care i-au fost suspendate autorizaţiile de antrepozit fiscal nr. 185/2003 şi nr. 793/2005, societatea reclamantă a efectuat livrări de alcool etilic rafinat denaturat şi alcool sanitar către SC I.P. SA.
De asemenea, instanţa a precizat că, deoarece societatea reclamantă avea suspendate autorizaţiile de antrepozit fiscal, nu avea dreptul să factureze produse accizabile fară acordul autorităţii fiscale competente, astfel încât organele de inspecţie fiscală în mod corect au reţinut ca fiind datorate sumele arătate în Decizia de impunere.
Cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive, reţinută de instanţa de fond, aceasta a constatat că actele administrative atacate de reclamantă au fost emise de pârâta A.N.A.F., nefiind justificată în niciun mod introducerea în cauză a D.G.F.P. Arad.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut prin motivele de recurs formulate faptul că instanţa de fond a avut în vedere că recurenta ar fi vândut produse accizabile către o altă societate comercială în perioada în care a operat suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, situaţie incorectă întrucât nu a avut în vedere şi perioada cuprinsă între datele 2 februarie 2006 şi 25 februarie 2006, perioadă inclusă în inspecţia fiscală realizată şi cuprinsă în Decizia de impunere.
Recurenta a apreciat că pe perioada contestaţiei de suspendare a autorizaţiei se suspendă de drept şi efectele acesteia de la momentul emiterii ei şi până la soluţionarea acesteia, astfel încât perioada cuprinsă între datele 2 februarie 2006 şi 25 februarie 2006 nu trebuia inclusă în Decizia de impunere.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul formulat ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Critica recurentei cu privire la faptul că în Decizia de impunere a fost inclusă şi perioada în care a fost contestată suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, respectiv perioada cuprinsă între datele 2 februarie 2006 şi 25 februarie 2006 nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât verificând sentinţa atacată se constată că instanţa de fond a reţinut că obligaţiile fiscale au fost calculate începând cu data de 24 martie2006, conform procesului-verbal întocmit în data de 29 mai 2006 de organele fiscale.
De altfel, prin Raportul de inspecţie fiscală încheiat la 3 iulie 2006, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere contestată, a fost verificat modul de constituire, înregistrare şi virare a accizelor datorate de societatea recurentă, verificare ce a cuprins întreaga perioadă reţinută de instanţa de fond, respectiv 2 februarie 2006 - 15 februarie 2006 şi 24 martie 2006 - 30 iunie 2006, iar în urma acestei verificări s-a stabilit în sarcina recurentei suma datorată ca urmare a faptului că începând cu data de 24 martie 2006 - 30 iunie 2006, societatea în mod eronat a livrat, fară a calcula accize, alcool etilic rafinat denaturat şi alcool sanitar către SC I.P. SA.
Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt incidente motive de casare ori modificare a hotărârii atacate, raportate la dispoziţiile art. 304-3041 C. proc. civ., în temeiul art. 312 din acelaşi Cod va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.T. SRL -filiala Arad împotriva sentinţei civile nr. 270 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2341/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2550/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
