ICCJ. Decizia nr. 2589/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2589/2008
Dosar nr. 1934/33/2007
Şedinţa publică de la 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin încheierea de şedinţă din data de 29 octombrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 4.476/211/2005, a sesizat secţia de contencios administrativ şi fiscal, a acestei instanţe pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanţii S.V.R., S.A., A.S., S.A.C. şi S.C. cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea pârâtei SC A.M. SA.
În motivarea excepţiei, reclamanţii au arătat că tatăl antecesorului lor a fost proprietarul tabular al unei parcele de teren ce a fost inclusă în actul administrativ a cărui nelegalitate o invocă.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 247 din 25 februarie 2008, a admis excepţia lipsei de interes, invocată de pârâta SC C. SA şi în consecinţă, a respins excepţia de nelegalitate.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanţii S.V.R., S.A., A.S., S.A.C. şi S.C. au solicitat, în termenul legal, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cuprins în CF nr. RR Cămăraşu, cerere care le-a fost aprobată prin eliberarea adeverinţei din 12 octombrie 1991.
Faţă de tergiversările comisiei locale de a elibera titlul de proprietate, reclamanţii au formulat acţiune în instanţă, iar prin sentinţa nr. 6.534/2003 (irevocabilă), cele două comisii de fond funciar au fost obligate să-i pună în posesie pe vechile amplasamente şi să le elibereze titlu de proprietate.
Cererea în contencios administrativ prin care reclamanţii au solicitat anularea certificatului de proprietate în discuţie a fost respinsă ca tardiv formulată. Cu toate acestea, reclamanţii pot invoca excepţia de nelegalitate cu privire la acest act administrativ, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta SC C. SA a formulat întâmpinare în care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a lipsei interesului legitim. În esenţă, pârâta a susţinut că, raportat la prevederile art. 8-14 din Legea nr. 18/1991 - care stabilesc calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate - reclamanţii nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, cuprins în certificatul în discuţie, întrucât nu au formulat o cerere pentru acest teren, ci pentru alte terenuri individualizate în registrul agricol, iar adeverinţa din 12 octombrie 1991 s-a eliberat pentru acele terenuri. Sentinţa anterior menţionată a obligat comisiile de fond funciar la eliberarea titlului de proprietate pentru reclamanţi, fără a se referi la un anumit amplasament şi în nici un caz, nu este vorba de o parcelă care să fi fost inclusă în certificatul de proprietate supus analizei instanţei de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte lipsa interesului legitim, pârâta a arătat că terenul solicitat şi aprobat în limitele a 2,37 ha. nu cuprinde şi terenul în litigiu, indicat în certificatul în discuţie, care este situat în intravilanul localităţii C., în zona denumită „L.” şi nu se suprapune cu nici una din parcelele solicitate, deoarece tot terenul aprobat prin anexa nr. 3 poziţia 101 este teren extravilan. În plus, reclamanţii au fost puşi în posesie cu suprafaţa integrală de 2,37 ha., după cum rezultă din titlul de proprietate nr. DD (pentru suprafaţa de 1,7400 ha.) şi din procesul-verbal de punere în posesie, pentru suprafaţa de 6.300 m.p., ceea ce totalizează întreaga suprafaţă reconstituită, aşa încât nu mai există nici un interes în susţinerea acţiunii.
Curtea de Apel a apreciat că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor este neîntemeiată, deoarece justificarea unei asemenea calităţi în promovarea excepţiei de nelegalitate, ca mijloc de apărare în procesul civil, în care au calitatea de recurenţi-pârâţi, se face în raport cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, care asigură părţii interesate dreptul de a solicita cercetarea legalităţii unui act administrativ unilateral de instanţa de contencios administrativ.
Pe de altă parte, instanţa de fond a considerat că excepţia lipsei de interes este întemeiată şi a arătat că una din condiţiile generale de exercitare a oricărei acţiuni în justiţie este interesul, care se concretizează prin folosul pe care l-ar putea obţine partea în urma activităţii procesuale purtate. Interesul trebuie să fie legitim, adică să fie conform ordinii de drept, să fie personal, adică să fie propriu celui care promovează acţiunea, să fie născut şi actual, în sensul că se află în fiinţă la data promovării acţiunii şi pe tot timpul exercitării acesteia.
Prima instanţă a menţionat că, în cazul de faţă, excepţia de nelegalitate invocată în faţa instanţei de contencios administrativ, capătă caracteristicile unei veritabile acţiuni, situaţia în care instanţa este în măsură să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor generale de exercitare a acestei, inclusiv existenţa şi actualitatea interesului legitim.
Curtea a concluzionat în sensul că reclamanţii deţin deja un titlu de proprietate şi un proces-verbal de punere în posesie cu privire la suprafeţele de teren pentru care au urmat procedurile de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit legilor fondului funciar, fiindu-le recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală solicitată de 2,37 ha., motiv pentru care nu mai pot justifica un interes în susţinerea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanţii, care au solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către recurenţi că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În opinia recurenţilor, soluţia pronunţată de prima instanţă, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate ca lipsită de interes este nelegală, întrucât suprafaţa totală pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate - prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. PP/2002 - este de 1 ha., 4.500 m.p., în condiţiile în care le-a fost eliberată adeverinţa din 12 octombrie 1991 asupra unei suprafeţe totale de 2,37 ha. Pe cale de consecinţă, recurenţii precizează că au interes în promovarea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, întrucât în mod cert au fost afectaţi prin includerea în acest act administrativ a suprafeţei de teren de 4.011 m.p., înscrisă în CF nr. R, Cămăraşu, teren care figurează în lista anexă 2, poziţia 101, prin care a fost validată cererea antecesorului lor de reconstituire a dreptului de proprietate. Recurenţii susţin că pentru această parcelă de teren nu deţin titlu de proprietate.
Intimata SC C. SA a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus la dosar concluzii scrise în care a cerut, de asemenea, respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate de recurenţi, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
În temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin încheierea de şedinţă din data de 29 octombrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 4.476/211/2005, a sesizat secţia de contencios administrativ şi fiscal, a acestei instanţe pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată de recurenţii-reclamanţii S.V.R., S.A., A.S., S.A.C. şi S.C. cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea intimatei-pârâte SC A.M. SA.
Din modul de redactare a art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, rezultă faptul că instanţa de contencios administrativ, care este sesizată printr-o încheiere de şedinţă de instanţa de drept comun cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, trebuie să se pronunţe pe fondul excepţiei aflate în discuţie. Condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de nelegalitate pentru sesizarea instanţei specializate decurg din prevederea legală anterior indicată, iar aceste cerinţe au fost analizate de către instanţa de drept comun. Cele două condiţii se referă la existenţa unui act administrativ unilateral cu caracter individual şi la constatarea că de acest act depinde soluţionarea litigiului pe fond.
În speţa dedusă judecăţii, relevanţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M nr. X din 15 noiembrie 1996 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza Legii nr. 115/1990, în favoarea intimatei-pârâte SC A.M. SA a fost analizată de secţia civilă a Curţii de Apel Cluj.
Excepţia lipsei de interes a excepţiei de nelegalitate care priveşte acest act administrativ este subsumată celei de a doua condiţii de admisibilitate mai sus precizate. Or, această cerinţă a fost supusă anterior unei analize a instanţei de drept comun, aşa cum am mai relevat.
Legiuitorul a limitat marja de apreciere a instanţei de contencios administrativ, pusă în situaţia de a se pronunţa cu privire la excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu care este învestită, în sensul că judecătorul are obligaţia de a da o soluţie în ceea ce priveşte fondul excepţiei.
Lipsa de interes a autorului excepţiei de nelegalitate în promovarea acesteia putea fi invocată cu ocazia analizării condiţiilor de admisibilitate de către instanţa de drept comun, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, a partajat competenţele fiecărei instanţe în soluţionarea unei excepţii de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual.
Această reglementare legală are un caracter imperativ, datorită felului competenţei aflate în discuţie. Aşadar, nu se poate deroga de la această prevedere normativă, iar punctul de vedere exprimat anterior este valabil şi din această perspectivă.
În consecinţă, în raport de prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 4, art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.V.R., S.A., A.S., S.A.C., şi S.C. împotriva sentinţei nr. 247 din 25 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2584/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 2590/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
