ICCJ. Decizia nr. 2584/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2584/2008
Dosar nr. 1093/32/2007
Şedinţa publică de la 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ţ.I. a solicitat în contradictoriu cu U.N.B.R. şi Baroul N., anularea în totalitate a deciziilor nr. 256 din 22 septembrie 2007 a U.N.B.R. şi nr. 551 din 13 septembrie 2007 a Baroului N., recunoaşterea dreptului său de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen şi obligarea pârâţilor la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 14/2008 din 28 ianuarie 2008, a respins acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a motiva această soluţie s-a reţinut că reclamantul îndeplineşte funcţia de comisar principal la Garda Financiară Neamţ începând cu data de 1 iulie 1991, fiind absolvent al Facultăţii de Drept din Universitatea Bucureşti din anul 1979, iar între anii 1990 - 1 iulie 1991 a fost jurist, iar cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respinsă prin actele a căror anulare o solicită.
S-a invocat faptul că enumerarea prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 este limitativă şi nu poate fi extinsă la funcţii asimilabile ca natură şi conţinut cu cele precizate de text, iar funcţiile a căror exercitare timp de 10 ani creează vocaţia solicitantului de a accede în profesia de avocat cu scutire de examen sunt stabilite de lege şi nu pot fi echivalate cu alte funcţii asemănătoare nici de autorităţile administrative, nici de către instanţele de judecată.
În acest context s-a considerat că este irelevant dacă, potrivit fişei postului şi avându-se în vedere absolvirea studiilor superioare juridice, reclamantul a îndeplinit atribuţii specifice funcţiei de consilier juridic pentru că funcţia de încadrare a rămas aceeaşi, cea de comisar principal al gărzii financiare şi nu aceea de consilier juridic sau jurisconsult.
Tot irelevante au fost apreciate şi dispoziţiile art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, dispoziţii care consideră vechimea în specialitate juridică perioada de activitate în cadrul Gărzii Financiare în funcţia de comisar.
Invocarea nulităţii celor două acte contestate a fost respinsă pentru că a fost făcută, pe de o parte, prin concluziile scrise, cu încălcarea art. 132 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, lipsa menţiunilor referitoare la termen şi instanţa la care actele pot fi contestat nu este sancţionată cu nulitatea absolută. Nulitatea relativă nu a fost reţinută pentru că reclamantul nu a fost vătămat în acest mod, acesta exercitând acţiunea în termenul legal şi la instanţa competentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ţ.I. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza în fond să-i fie admisă acţiunea aşa cum a formulat-o.
Este criticată sentinţa instanţei de fond pentru că ar cuprinde motive contradictorii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit al actului juridic dedus judecăţii şi nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate sau care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
S-a apreciat că lipsa argumentării pe fond a refuzului şi a menţiunilor din cele două decizii atacate referitoare la termenul şi instanţa la care acestea pot fi contestate atrage nulitatea acestora.
Referitor la dovada administrată şi care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii a fost invocat faptul că reclamantului nu i-a fost comunicată niciodată data la care va avea loc examenul şi faptul că la dosar nu s-a depus dovada că cererea sa ar fi fost analizată în Consiliul Baroului N., iar instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acesteia.
În privinţa prevederilor art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2003 se arată că motivarea instanţei de fond este ambiguă, confuză şi duce la încălcarea drepturilor, la selectarea unor drepturi care pot fi acordate de alte drepturi care nu pot fi acordate.
Apreciind că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen reclamantul apreciază refuzul celor două intimate-pârâte ca fiind arbitrar şi discreţionar, constituind o încălcare a principiului egalităţii în faţa legii.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ.
U.N.B.R. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen dar cererea sa a fost respinsă, iar actele administrative emise de U.N.B.R. şi Baroul N. sunt contestate în prezenta cauză.
Acesta deţine funcţia de comisar principal în cadrul Gărzii Financiare, iar anterior acestei funcţii a fost, pentru o scurtă perioadă de timp, jurist la o societate comercială.
În privinţa primului motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea cuprinde motive contradictorii, acesta va fi respins pentru că nu au fost prezentate aceste motive contradictorii pe care le-ar conţine sentinţa atacată. În plus, este de remarcat faptul că hotărârea instanţei de fond este motivată în fapt şi în drept, cu prezentarea argumentelor care au format convingerea instanţei şi a celor pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamantului.
Nici motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia instanţa de fond ar fi schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii nu este fondat pentru că instanţa de fond a analizat toate probele administrate, cu referire la actele contestate. Mai mult, nici nu se indică care ar fi actul a cărui natură sau înţeles ar fi fost schimbat.
Referitor la susţinerile din motivele de recurs că lipsa din actele contestate a termenului şi instanţei la care pot fi atacate ar duce la nulitatea lor, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Nu există un text de lege care să sancţioneze cu nulitatea lipsa acestor menţiuni, care oricum nu i-au adus nicio vătămare reclamantului-recurent pentru că aceasta a contestat în termen şi la instanţa competentă actele administrative considerate vătămătoare.
În privinţa modului în care instanţa de fond a interpretat art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 şi art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2003 criticile aduse sunt nefondate.
Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 reglementează posibilitatea primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, ca o excepţie de regulă prevăzută în art. 16 alin. (1), cea a examenului, dar numai pentru categoriile expres prevăzute, respectiv - titularul diplomei de doctor în drept, cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
După cum se poate observa, textul nu face referire la funcţia de comisar la Garda Financiară sau la o vechime de 10 ani în specialitatea juridică, ci enumeră funcţiile care fiind deţinute anterior pot duce la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
Susţinerile reclamantului potrivit cărora în cadrul activităţii sale la Garda Financiară ar fi îndeplinit funcţia de consilier juridic nu au fost reţinute de instanţa de fond şi soluţia pronunţată şi sub acest aspect este legală.
Este adevărat că art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare prevede că li se consideră vechime în specialitate, economică sau juridică, după caz, perioada în care comisarii îşi desfăşoară activitatea în Garda Financiară, dar acest text nu-l îndreptăţeşte pe reclamant să fie primit în profesia de avocat cu scutire de examen.
Aşa cum am arătat, art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 enumeră funcţiile care dacă sunt exercitate pe o anumită perioadă dau posibilitatea primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, iar legea nu enumeră toate funcţiile care constituie vechime în specialitate juridică şi care să poată duce la dobândirea calităţii de avocat cu scutire de examen.
În motivele de recurs au fost invocate şi dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., acest motiv nu mai poate fi analizat deoarece, în prezent, este abrogat, astfel că criticile vizând nepronunţarea asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricini nu mai pot fi nici ele analizate.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ţ.I. împotriva sentinţei civile nr. 14 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2580/2008. Contencios. Anulare acte privind... | ICCJ. Decizia nr. 2589/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
