ICCJ. Decizia nr. 2591/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2591
Dosar nr.2820/36/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat că:
Prin sentinţa civilă nr. 175 din 6 martie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială şi contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia reclamantei M.T., a anulat hotărârea nr. 6265 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă şi a stabilit reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că din probatoriul administrat în cauză, reclamanta a făcut dovada faptului că familia acesteia a făcut obiectul schimbului de populaţie pe baza tratatului încheiat între România şi Bulgaria semnat la 7 septembrie 1940 la Craiova şi că reclamanta s-a născut în perioada şi în localitatea de strămutare a familiei sale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Tulcea criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare a arătat că intimata-reclamantă s-a născut în anul 1944, iar schimbul de populaţie a avut loc între România şi Bulgaria în anul 1940, astfel că susţinerile nu pot fi primite în sensul că a fost strămutată şi că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum şi a soluţiei instanţei de fond, în raport şi de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit certificatului de naştere, intimata-reclamantă cu numele anterior purtat căsătoriei, B.T., s-a născut la data de 24 septembrie 1944 în localitatea Agighiol, judeţul Tulcea.
Din extrasul tabelului de evacuaţi din Cadrilater repartizaţi în comuna Agighiol, eliberat de arhivele naţionale Direcţia Judeţeană Tulcea, rezultă că numitul N.B., tatăl intimatei, a fost evacuat din localitatea Uzugi-Oman(Turcu-Sui), judeţul Durostor, în comuna Alexeni, judeţul Ialomiţa, cu nr. de autorizaţie 90/1940 ca şi colonist.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, sau a tăcut obiectul unui schimb de populaţie.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, rară a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, sau care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că intimata-reclamantă s-a născut în perioada strămutării părinţilor săi, ca urmare a schimbului de populaţie stabilit între Bulgaria şi România, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta are calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtăşind situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei nr. 175 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2587/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2619/2008. Contencios → |
|---|
